Noile drumuri ale mătăsii – „OneBelt, OneRoad”
Secole de-a rândul gloria, faima și avuția, știința și noutatea, emanciparea umană au fost considerate apanajul culturilor bătrânei Europe. Drumul mătăsii avea să conducă la o necesară reevaluare a istoriei lumii și, fără putință de tăgadă, să demonstreze contrariul.
Ecoul din vremuri străvechi, imemoriale care răsună amintind de ”drumul mătăsii” a însemnat minunata îngemănare, pe un parcurs uriaș, fabulos, de peste 10 000 de kilometri a tot ce aveau mai strălucit, de vârf în acele timpuri culturile chineză, persană, indiană, arabă, greacă, romană și nu numai. Drumul mătăsii a fost calea prin care Imperiul Regatului cerului a făcut cunoștință cu alte civilizații, calea care avea să aducă lumii din apusul Europei marile descoperiri ale științei și inteligenței Chinei antice, descoperiri precum hârtia, compasul, praful de pușcă, dar și miracolele practicilor tradiționale medicale chinezești. Nu se cunoaște, din punct de vedere istoric din ce moment anume putem consemna existența drumului mătăsii, decât că acesta a fost mijlocul prin intermediul căruia civilizația chineză a interacționat cu restul lumii. Totuși, în timp, suntem în măsură să fixăm un reper istoric de câteva sute de ani, abia din timpul dinastiei Han (206 î.d. Hr. – 220 d. Hr.). În Europa abia în secolul al XIX-lea, grație unui geograf german, un nobil pe nume Ferdinand von Richthofen, care după cîteva drumuri în China avea să folosească expresiile Drumul de mătase sau Ruta de mătase.[1]
În anul 2013, XiJinping, preşedintele Chinei, avea să lanseze proiectul faraonic, gigantic prin anvergură, resurse financiare, logistică și acoperire media numit ”Noile drumuri ale mătăsii”, inițiativă care ilustrează cu claritate grandoarea ambițiilor economice și geopolitice ale Beijingului.
Structurat în două componente distincte proiectul Noilor drumuri ale mătăsii vizează în primul rând construirea unei căi ferate transcontinentale care să lege China de toate țările Europei. În prezent China are legături feroviare cu peste 30 de orașe europene, durata maximă a călătoriei fiind de trei săptămâni.[2]
Al doilea obiectiv, de proporții ca și primul, denumit generic ” Beltandroadinitiative” este maritim și prevede construirea de capacități care să faciliteze schimburile comerciale în zeci de porturi ale lumii.[3]
Așa a ajuns China să ”cucerească” în doar câțiva ani porturi din Europa, Australia, Pacific, America latină și Africa. Astăzi peste 100 de țări și-au deschis porțile pentru a fi borne de hotar în ”Noile drumuri ale mătăsii” care amintesc, la modul simbolic, legendarele călătorii ale celebrului comerciant venețian Marco Polo.
Proiectul ”Noilor drumuri ale mătăsii” ilustrează cel mai bine cum vrea China să ”cucerească” lumea. Marile companii comerciale, mai toate situate în topul firmelor internaționale de profil sunt deschizătoare de oportunități economice și financiare oriunde în lume încheie contracte. În Grecia de exemplu, compania chineză de transport maritim Cosco a achiziționat o participație majoritară în cadrul portului Piraeus, unul dintre cele mai mari și importante ale Eladei. Potrivit CNBC, până în anul 2019 China a investit anual peste 600 de miloane de euro în portul Piraeus[4], investiție care a continuat, la aceeași valoare și în anii următori. Portul grecesc este considerat ”un cap de dragon – zonă de importanță economică esențială în regiune”[5]. Dacă ne amintim că finanțarea chinezilor a venit în momentul critic în care Grecia se lupta din răsputeri să se salveze de povara sufocantă a datoriilor, se poate spune că ”salvarea” numită Cosco a venit la timp, străvechiul port al Greciei ajungând să-și recapete anvergura vremurilor bune. Ofensiva chineză nu avea cum să nu zgândăre orgoliul de mare putere al Americii. Aceasta și-a manifestat în repetate rânduri îngrijorarea ca nu cumva porturile revitalizate cu banii firmelor chinezești să nu devină și baze militare ale Republicii Populare asiatice. Venerabilul diplomat Henry Kissinger avea să-și liniștească concetățenii, dar mai ales pe oamenii zilei de la Casa Albă, mai puțin cunoscători ai subtilităților strategiei Chinei. Kissinger arăta, în monumentala sa lucrare Despre China, că Piraeus este un succes al Beijingului și al inițiativei ”Beltandroad”.[6]
”Avantajele geografice ale porturilor grecești pot fi folosite pentru facilitarea și creșterea fluxurilor comerciale dinspre China și Orientul îndepărtat către Uniunea Europeană, Balcani, regiunea Mării Negre și invers” declara Kostas Fragogiannis, fostul ministru grec al afacerilor externe. [7]
Proiectul lansat de președintele XiJinping este, în prezent, cel mai mare program de dezvoltare la nivel mondial după planul Marshall, prin care Statele Unite au sprijinit reconstrucția Europei de Vest după cel de-al Doilea Război Mondial. [8] În ultimul deceniu, firmele R.P.C. au investit sume considerabile, de sute de milioane de euro în 13 porturi din Europa, inclusiv în Grecia, Spania, Belgia , Olanda. [9] Gigantul chinez Cosco investește astăzi în portul olandez Hamburg iar în Ungaria și Polonia este preconizată construcția de noi structuri feroviare.[10] În Polonia, președintele Xi a propus, în cadrul unei întâlniri la Beijing cu omologul săuAndrzej Dudao participare financiară consistentă la construcția hub-urilor de logistică ”pentru transformarea țării în centrul lanţului industrial şi al celui de aprovizionare dintre China şi Europa. China este dispusă de asemenea să mărească importurile din Polonia precum produse agricole şi alimentare. De asemenea, încurajează afaceriștii chinezi să investească în Polonia, având încrederea că aceştia vor fi trataţi cu egalitate şi fără discriminare.”[11] Într-un asemenea context intervine fireasca întrebare: De ce Polonia și Ungaria, Olanda, Grecia, Belgia, Italia pot și dezvoltă relații comerciale avantajoase cu China și România nu? Aceasta în condițiile în care țara noastră avea, dintre toate țările continentului european, cele mai bune relații cu China? Ba chiar fostul președinte chinez Jiang Zemin era un vorbitor de limbă română și un admirator al țării unde își petrecuse câțiva ani în calitate de director al unei firme de import export. … A rămas memorabilă întâlnirea de la Beijing cu președintele de atunci, Emil Constantinescu: Iată relatarea jurnalistului Florin Condurățeanu : ” Am trăit un moment de uluială când l-am auzit pe „stăpânul“ unui miliard şi jumătate de chinezi, pe preşedintele Jiang Zemin, spunând la microfon: „Place mie proverb româneşte, apa trece, pietrele rămân, de aia las vorbeştepreşedintele Constantinescu, profesor de pietre”[12].
A fost odată… Este istorie din păcate pentru că politicienii aflați la guvernare în ultimii patru ani, președintele țării au ignorat total interesul României mulțumindu-se cu poziția ghiocelului în fața ”partenerului strategic” . Dezolantă realitate…
Dar China nu s-a limitat la Europa. America latină, Argentina, Brazilia, Asia centrală, Australia, Indo-Pacific și Africa sunt angrenate și vizate de strategia planetară a președintelui Xi.
Dacă până în anii 90 Asia Centrală nu figura în atenția investitorilor chinezi în ultimul deceniu relațiile comerciale au înregistrat progrese considerabile. Cinci state, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan au devenit parteneri comerciali importanți ai Chinei, în deja cunoscutul program ”Beltandroad”. Strategia politicienilor de la Beijing vizează, prin aceste investiții și crearea în zonă a unui climat favorabil pentru țara lor, confruntată cu problema celor 10 milioane de musulmani uiguri (din totalul de 23 de milioane) locuitori ai provinciei autonome Xinjiang.[13]
În pofida succesului evident, ambiția geostrategică a Chinei nu s-a oprit la proiectul de anvergură ”Noile drumuri ale mătăsii”.
”Amenințarea ”B.R.I.C.S.
Brazilia, Rusia, India, China, Republica Sud Africană…adică aproape jumătate din lume…într-o alianță economică foarte ambițioasă. Dovada? Crearea în doar câțiva ani a Băncii de dezvoltare BRICS de la Shanghai cu scopul de a ajuta țările în curs de dezvoltare s-a dorit a fi o alternativă mai avantajoasă pentru acestea la F.M.I. – instituție de prestigiu dar care a eșuat în America Latină, Africa unde păstrează o imagine profund negativă.
De ce și de unde…BRICS? Banca BRICS?
” Ideea înfiinţării Băncii BRICS a fost lansată de economiştii Nicholas Stern şi Joseph Stiglitz (laureat al Premiului Nobel în 2011), cele cinci ţări inițiatoare semnând, în 2014, un acord în care s-a decis că scopul băncii va fi acela de a „mobiliza resurse pentru infrastructură şi proiecte de dezvoltare durabile, în rândul ţărilor BRICS, dar şi pentru alte economii emergente şi în curs de dezvoltare, completând eforturile existente susţinute de instituțiile financiare multilaterale şi regionale, de creștere şi dezvoltare la nivel global”.[14]
Prin această alianță economică China prezintă lumii o carte de vizită impecabilă, de bune intenții. Dovadă că din ce în ce mai multe țări precum Egipt , Guineea, Mexic, Tadjichistan și Thailanda s-au arătat dornice să se alăture organizației.
În cadrul reuniunilor BRICS China a subliniat în repetate rânduri că inițiativa ”Noile drumuri ale mătăsii” nu sunt și nu pot fi o tentativă de impunere a unei agende geopolitice ci o ”platformă de colaborare practică”.[15] Țările BRICS promovează o ”politică de globalizare economică deschisă, inclusivă, echilibrată și benefică pentru toți.”[16] Așadar … cine se simte ”amenințat” de BRICS?
China – Africa love at firstsight?
Ar fi o oarecare exagerare să numim relațiile China – continentul negru ”love at firstsight”. Și aceasta pentru că dincolo de câteva sincope, ( Zambia de exemplu[17]) China este primită aici cu brațele deschise. Și aceasta pentru simplul motiv că, spre deosebire de statele europene și S.U.A., China nu este percepută ca o putere colonială. Aroganța foștilor stăpâni a lăsat urme adânci în Africa ale cărei țări s-au dorit antrenate în Forumul Cooperării China-Africa (FOCAC) – organizație a dialogului între părți. Reuniunile la nivel înalt ale forumului vizează multitudinea relațiilor, economice, politice, sociale și culturale, consolidarea parteneriatelor sub toate aspectele.[18]
Implicarea Chinei în sprijinul statelor africane este atât de vastă încât putem spune că vizează toate domeniile de activitate: de la agricultură, industrie, IT, transporturi, sănătate, asistență medicală, învățământ, etc. La Summitul de la Beijing din septembrie 2018 președintele Xipreciza: „statul chinez va oferi, ca întotdeauna, asistență și sprijin pentru dezvoltarea Africii fără implicare politică”[19]. Chiar dacă acuzele de neocolonialism sunt respinse de la nivelul Uniunii Africane, cu care China colaborează cu succes în cadrul programului ”BeltandRoad”,[20] fostele state coloniale continuă la nesfârșit acest tip de propagandă, fără să realizeze că tocmai aroganța de ”stăpâni”, ”superiori” este cea care-i alungă astăzi din țările continentului negru.
Strategia weiqi în Indo Pacific
Mutarea Dragonului în Insulele Solomon
Semnarea acordului comercial și de parteneriat militar strategic între Australia, Marea Britanie și S.U.A. la 15 septembrie 2021 a fost percepută de China ca o provocare majoră. Probabil că Franța lui Emanuel Macron ar fi fost un partener mai dezirabil în indo pacific, dar aceasta a a fost alungată, deloc elegant, după ce Australia a reziliat unilateral ” contractul secolului” pentru submarinele produse de Naval Group, cel mai titrat antrepenor producător de armament, înființat în anul 1631, de nu mai puțin celebrul cardinal Richelieu. Cu Franța diplomația chineză ar fi găsit, probabil, un numitor comun dar, în noua conjunctură, oficialii de la Beijing s-au văzut obligați s-și schimbe strategia. Primul pas, mutarea surpriză în Insulele Solomon cu care China a încheiat un acord comercial, de asistență militară și sprijin financiar.
Cu o poziție strategică de invidiat, micuțul stat din Oceania a fost alegerea perfectă. Succesul Chinei în Insulele Solomon nu este deloc greu de înțeles. După cel de-al doilea război mondial SUA i-a tratat numai în conformitate cu propriile interese. Experimentele militare efectuate în zonă, care au afectat serios întregul areal nu erau de natură să trezească simpatia populației indigene pentru o mare putere, care, nici măcar n-a catadicsit să-și deschidă o ambasadă sau măcar un consulat în capitala Hoinara. Cu trei ani în urmă Insulele Solomon au recunoscut Beijingul în defavoarea rebelilor de la Taipei, conform principiului „o singură Chină”. Pentru că în timp ce SUA își afirma supremația în zonă cu nave de război, Beijingul a ”atacat„ cu o armă mult mai eficientă: infuzii masive de numerar.” [21]Astăzi China este principalul partener comercial al Insulelor Solomon, cărora le-a acordat recent 120 de milioane de dolari pentru a le permite să găzduiască Jocurile Pacificului din 2023. [22]
Față de restul lumii, în indo pacific președintele XiJinping nu folosește numai ”arma” financiară ci își afirmă cu hotărâre puterea militară. Pentru că ”o singură Chină” va trebui, în concepția sa, să devină realitate și Taiwanul să recunoască,mai devreme sau mai târziu, autoritatea Beijingului.
După crearea AUKUS, în zonă se confruntă doi jucători de anvergură mondială: SUA și China. Răspunsul președinteluiXiJinping la Acordul AUKUS a fost politica de creare a unei veritabile Armade chineze.[23]La sfârşitul lui 2020, Marina chineză adunase 360 de nave, cu 60 mai multe decât numărul total al navelor din marina americană.[24] După alţi patru ani, Marina Armatei de Eliberare a Poporului va avea 400 de nave de război. Împreună, alianţa AUKUS va putea depăşi numărul de nave chinezeşti numai dacă Franţa va lua decizia să-i sprijine. [25] Problema este…o va face?
Specialiștii în geostrategie sunt de părere că ”mutările Beijingului din Marea Chinei de Sud provoacă cea mai mare îngrijorare pentru SUA și partenerii săi, dar acestea nu sunt conflicte existențiale: de obicei implică proiecte de construcție improbabile pe bucăți de corali nelocuibile”[26]. Chiar dacă China își construiește o bază militară în Insulele Solomon, aceasta este în prezent doar o simplă mutare de etapă pentru crearea unui punct strategic naval.
Ambițiile Chinei în Artica și în spațiul cosmic
El Dorado-ul bogățiilor din Artica sunt casus belli pentru mai marii lumii. Este o luptă care readuce în arenă marii rivali planetari care-și dispută imensele zăcăminte de hidrocarburi ale ținuturilor arctice. Venite cu întârziere, SUA și UE încearcă să limiteze influența câștigată deja de China și Rusia. Încă din anul 2018 China punea în discuție viziunea unui ”Drum al mătăsii polar”[27] și în același an a înaintat Danemarcei o propunere în vederea renovării aeroporturilor din Groenlanda, teritoriu disputat și de SUA care deține acolo o bază militară strategică.[28] În Artica confruntarea rămâne deschisă, Rusia și China deținând deocamdată avantajul ”celor care s-au gândit mai devreme”.
Aceeași alianță strategică Rusia – China o regăsim și în ofensiva de cucerire a spațiului cosmic. Dacă despre Rusia știm că face jocurile pe stația spațială internațională, China s-a afirmat abia anul trecut cu ”lansarea pe orbită a primului modul al stației sale spațiale Tiangong sau „Palatul Ceresc”[29]. Până la sfârșitul anului este planificat să i se adauge mai multe module, printre care și un laborator de știință numit Mengtian.”[30]
În loc de concluzii
Va reuși China să-și atingă obiectivul de a deveni cea mai mare putere economică și militară a lumii? Tot ce putem răspunde este că strategia adoptată de Beijing pare a avea succes. Vedem în prezent o multitudine de companii chinezești prezente peste tot în lume. Răspândite precum tentaculele unei caracatițe uriașe. Majoritatea acestora au conexiuni guvernamentale și, probabil, cu serviciile de intelligence. Excedentul financiar de lichidități al Chinei ”construiește” pe toate continentele, se insinuează pe nesimțite pretutindeni pe mapamond. Este evident că aceste companii private sunt avangarda care ”deschide calea intereselor statului chinez care vine în urma lor. [31]”Ați putea spune că aceste companii chinezești sunt un fel de Companie Britanică a Indiilor de Est din zilele noastre” [32]concluziona Henry Kissinger în lucrarea de referință ”Despre China”. Această strategie unică a adus China astăzi unde este. Își va continua oare parcursul triumfal? Probabil că da. Chinezii sunt jucători de weiqi.
„În război se pot produce o sută de schimbări în cursul unei etape. Când constaţi că este posibil, înaintezi; când vezi că situația este grea, te retragi.” Sun Tzu[33]
[1]https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/07/10/noul-drum-al-matasii-cordonul-ombilical-al-civilizatieii-comune-a-eurasiei/
[2] idem
[3] idem
[4]https://www.zf.ro/business-international/asalt-in-forta-china-devine-stapana-pe-porturile-europene-18591134
[5]https://europunkt.ro/2016/04/12/portul-pireu-si-strategia-comerciala-a-chinei-in-europa/
[6] Henry Kissinger, Despre China, București, Ed. Comunicare.ro. pag. 159
[7]https://www.zf.ro/business-international/asalt-in-forta-china-devine-stapana-pe-porturile-europene-18591134
[8]https://www.dw.com/ro/ce-aduce-noul-drum-al-m%C4%83t%C4%83sii/a-41453427
[9]https://www.zf.ro/business-international/asalt-in-forta-china-devine-stapana-pe-porturile-europene-18591134
[10] idem
[11]https://flux24.ro/beijing-vrea-ca-polonia-sa-fie-hub-ul-industrial-si-de-aprovizionare-dinspre-china-in-europa/
[12]https://jurnalul.ro/editorial/presedintele-chinei-vorbea-romaneste-692047.html
[13]http://risap.ro/actori-noi-in-vechiul-mare-joc-din-asia-centrala/
[14]https://dantomozei.ro/2015/07/21/banca-de-dezvoltare-brics-a-fost-lansata-la-shanghai/
[15]https://dantomozei.ro/2017/09/04/brics-plus-un-nou-pas-spre-extinderea-globala/
[16] idem
[17]https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/sentimentele-anti-chinezi-iau-amploare-in-africa-triplu-asasinat-comis-in-conditii-oribile-in-zambia-1318711
[18]http://risap.ro/rezultatele-celui-de-al-treilea-summit-china-africa/
[19]http://risap.ro/rezultatele-celui-de-al-treilea-summit-china-africa/
[20] idem
[21]https://peglob.net/2022/05/08/insulele-solomon-si-noua-strategie-militara-chinei-the-atlantic/
[22]https://peglob.net/2022/05/08/insulele-solomon-si-noua-strategie-militara-chinei-the-atlantic/
[23]https://www.cass-ro.org/prabusirea-constructiei-europene-de-securitate-calculul-geopolitic-sofisticat-din-spatele-aukus
[24] idem
[25]idem
[26] idem
[27]https://www.digi24.ro/stiri/externe/lupta-tacuta-la-polul-nord-pentru-controlul-zonelor-bogate-in-hidrocarburi-in-joc-au-intrat-sua-china-si-uniunea-europeana-1351235
[28]https://www.digi24.ro/stiri/externe/lupta-tacuta-la-polul-nord-pentru-controlul-zonelor-bogate-in-hidrocarburi-in-joc-au-intrat-sua-china-si-uniunea-europeana-1351235
[29]https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/spatiul-nu-va-fi-un-loc-sigur-pana-cand-sua-si-china-nu-vor-putea-coopera-cum-arata-planurile-beijingului-de-a-merge-pe-luna-si-marte-1966779
[30]https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/spatiul-nu-va-fi-un-loc-sigur-pana-cand-sua-si-china-nu-vor-putea-coopera-cum-arata-planurile-beijingului-de-a-merge-pe-luna-si-marte-1966779
[31]https://www.mediafax.ro/externe/de-ce-isi-cumpara-china-insule-in-pacific-20808344
[32] idem
[33]https://www.bzi.ro/citate-celebre-sun-tzu-arta-razboiului-748252