Peter Zeihan este un geopolitician american, autor al mai multor cărți și fost analist de geopolitică la Stratfor, agenția inființată de George Friedman. În analizele sale, examinează tendințele din domeniile politic, economic și social, pe baza cărora face predicții.
Invazia din Ucraina este războiul din mijlocul unui șir de războaie, Nagorno-Karabah, Georgia, Crimeea, Kazahstan, sunt toate controlate de Rusia acum. Dar nici controlul a întregii Ucraine nu rezovlă problema de pe frontul occidental. Rușii vor dori, de asemenea, Republica Moldova, nord-estul României – aceasta e poarta de acces basarabeană, pe acolo turcii au invadat adesea; vor avea nevoie de Polonia de Est, până în centrul Varșoviei, la fluviul Vistula – aceasta e poarta de acces poloneză, pe unde invadau naziștii; apoi vor avea nevoie de Estonia, Letonia și Lituania în întregime, pentru că pe acolo au invadat suedezi. Așadar, este vorba de alte șase țări, dintre care cinci sunt membre NATO. Evident, aici lucrurile devin imprevizibile și riscante. Probabil că rușii pot captura Republica Moldova într-un weekend lung, dacă luăm în calcul eficacitatea armatei ruse probabil ar trebui să extind perioada la o lună. Dar pentru celelalte cinci țări, dacă Ucraina reușește să reziste, atunci Rusia nu va avea destul forțe convenționale pentru a face asta. Și singurul lucru mai rău decât să ai o Rusie care nu ar încerca să facă asta și care se stinge încet, ar fi o Rusie asertivă, care a lansat războiul, a suferit toate pierderile de război, dar rămâne încă neasigurată strategic. Este un moment la care vom ajunge în câteva luni, probabil mai târziu în acest an, cu siguranță cel târziu la anul, când rușii probabil vor fi digerat Ucraina și Republica Moldova așa cum își doresc, iar apoi va se va avea acea ciocnire cu NATO. Iar în acest punct se va pune la modul serios problema armelor nucleare. Gândește-te la ce au făcut rușii în Crimeea. Au adus soldați, părea că populația a fost îndeajuns rusificată și nu vor opune rezistență, iar când s-a pus în Occident problema susținerii forțelor disidente precum tătarii crimeeni, rușii au mormăit că asta va însemna încetarea tuturor exporturilor de energie din Rusia în Europa. Atunci, Angela Merkel, în unul dintre cele mai rușinoase momente ale sale, a spus: Crimeea este a Rusiei, vom avea un nivel de sancțiuni care nu vor atinge nimic care să cauzeze suferință economică vreunei dintre părți. Aceasta nu mai este o opțiune.
Rusia va trebui să bombardeze toată Ucraina
Așadar, armele strategice sunt acum pe masă pentru a contracara amenințarea. Istoria Germaniei și Rusiei a fost mereu despre încercrea de a găsi căi de a colabora, ca să nu se lupte între ele, apoi asta nu funcționează și se luptă. Apoi asta nu funcționează, deci încearcă să găsească moduri de colaborare ca să nu se lupte. Acesta este cam a nou iterație. Dus-întors, dus-întors, dus-întors, de aceea, țările aflate între ruși și germani urăsc istoria atât de multă. Ucraina, la începutul războiului era o țară de 45 milioane de oameni. Până acum, a scăzut la 42.5 milioane de oameni. Este cea mai mare deplasare de oameni înregistrată vreodată în istorie. Au plecat 2,5 milioane de oameni în numai trei săptămâni. (analiza a fost publicată de Peter Zeihan pe 22 martie, la data publicării traducerii, peste 4,5 milioane de ucraineni au fugit din calrea rușilor nota.trad.) Este ceva fără precedent și este departe de a se fi terminat, deoarece astăzi luptele au loc pe numai o cincime din teritoriul ucrainean. Nu s-a ajuns nici măcar la partea din Ucraina pe care înainte de acum trei săptămâni o consideram pro-occidentală.(…) Ce au reușit rușii în acești ultimi opt ani, cu războiul de mică intensitate în Ucraina a făcut ca toată populația ucrainei să se considere ucraineană și înafara televiziunilor rusești, nu există nimeni în Ucraina care să nu se opună în vreun fel. Este un viraj major din punctul de vedere al identității naționale.
Cel cel puțin încă 10 milioane de refugiați
Așadar, Rusia va trebui să pună la pământ întreaga țară, va trebui să bombardeze în continuu pentru a obține controlul. Asta va genera cel cel puțin încă 10 milioane de refugiați. Iar pentru asta va fi nevoie de câteva milioane de soldați ruși care să ocupe țara, iar asta reprezintă cea mai mare parte din armata rusească, inclusiv recruții. Nu vorbim doar că cei mai buni soldați ruși vor fi blocați în Ucraina, dar aproape toți vor fi blocați, dacă Rusia nu declară starea de urgență și să înceapă să recruteze toți adulții cu vârsta sub 50 de ani. Este probabil ca lucrurile să se îndrepte în această direcție, deoarece economia Rusiei e oricum în cădere liberă, așa că de ce nu. Nu știm ce va face Putin, pentru că el nu știe ce va face, deoarece nu primește informație de calitate. Oamenii spun că Putin vorbește cu vocile din capul lui. Este oarecum adevărat, dar în cea mai mare parte, există cadru de oameni inteligenți, doar că nu sunt foarte mulți. (…)
Ce va face China?
A prezice ce vor face chinezii este un exercițiu inutil. Rușii nu au nimic altceva de oferit chinezilor. Chinezii deja le-au copiat rușilor toate armele, conductele de gaz spre China merg deja la capacitate maximă, sistemul feroviar funcționează și el la capacitate maximă. (…) Volumul de bunuri care merg din Rusia în China poate fi crescut doar foarte puțin, deci tot ce rămâne din punctul de vedere al chinezilor este perioada în care Rusia servește drept o distragere a atenției Occidentului de la China. Pentru că în prima zi a acestui război, chinezii erau foarte-foarte entuziasmați, “Dumnezeule, asta va arăta cât de slab e Occidentul, va arăta că Rusia poate ocupa o țară întreagă fără consecințe. Iar asta s-a dovedit a fi atât de neadevărat. Chinezii știu că dacă încearcă ceva cu Taiwanul, sunt mult mai vulnerabili în fața pachetelor de sancțiuni inițiat de SUA decât rușii. Pentru că la sfârșitul zilei, chinezii încă importă aproximativ 80% din energie de la ruși și 80% din alimentele care le permit să-și hrănească populația. Reiese că dacă acționăm împotriva Chinei tot așa cum am acționat împotriva Rusiei, nu numai că sistemul chinez se va prăbuși în câteva luni, dar chinezii pierd 500 de milioane de oameni din cauza foametei într-un singur an. Și acum știu asta. Bătutul naționalist cu pumnii în piept al chinezilor, pe care l-am văzut tot mai mult în ultimii ani, a devenit foar ezitant. Ei doar caută să amplifice propaganda rusă la stațiile de televiziune chineze, deoarece nu știu ce altceva să facă. Pentru că văd 50 de ani de planificări strategice pe care rușii le-au anihilat într-o lună, iar asta trebuie să doară foarte tare.
