Desăvârșit ca atitudine, fervent apărător al drepturilor României, manierat peste limite firești, Ilie Șerbănescu s-a stins la 81 de ani pe data de 8 aprilie. Se născuse pe 20 iulie 1942, în București. A absolvit Academia de Studii Economice din București. A devenit doctor în economie, încă din 1976, cu lucrarea „Corporațiile transnaționale“, care avea să rămână unicul reper bibliografic pe această temă până în 1989. Tema avea să-l marcheze toată viața și aș putea afirma că nimeni nu a înțeles mai bine acest fenomen din perspectivă românească.
S-a format la revista LUMEA, unde lucrau jurnaliști de elită. De fapt, LUMEA fusese creația lui George Ivașcu și a lui Ion Cârjă, un redactor șef de excepție. După 1990, Ilie Șerbănescu și-a căutat locul în presa noastră superficială și mi-e greu să spun că l-a găsit, deși era un talent autentic și penetrant, sub acel aer de blândețe. George Pădure, care nu se pricepea nici la mobile, nici la frizerițe sau ciupercărese, l-a angajat ca director la TINERETUL LIBER, cu speranța că va salva ziarul. Nu-i zicea pe nume gazetarului, îi spunea ”Bre nea Ilie”, ca o concesie din vârful buzelor bleumarin, dar nu a fost mulțumit și l-a adus pe Ion Cristoiu care s-a remarcat prin articole grele despre raporturile musai conflictuale dintre părinți și copii, musai grobiene dintre ofițeri și soldați, musai dușmănoase dintre patroni și angajați, dintre elevi și profesori sau învățători, dar și prin vestita contribuție gazetărească „O poziție pe zi” de pe prima pagină. Și Jack Spintecătoru a îngropat ziarul. Definitiv! Era al doilea cotidian, cu 1.000.000 de exemplare pe zi, după „România Liberă”, cu 1.200.000. S-a dus…
Apoi, Ilie Șerbănescu a fost director la „Ziarul Financiar” și i-a dat strălucire profesională acestei publicații. A fost realizatorul emisiunii ”Rătăciţi în tranziţie”, la ProTV.
A realizat studii peste care nu se poate trece ușor despre această perioadă: „Corporaţiile transnaţionale”, 1978, „Terra: portret în alb-negru”, 1980, „Reforma economică în România: jumătăţile de măsură dublează costurile sociale”, 1994, „Manifestul partidului imobilist”, 1996, „România sub tirania cifrelor mici” (2002, Columbia University), „România, o colonie la marginea Europei”, 2016, „Colonialismul actual şi colonia sa, România”, Ed. Mica Valahie, 2018.
Analiza economică lucidă și critică din scrierile lui Ilie Șerbănescu l-a convins pe Victor Ciorbea să-l desemneze ministru al Reformei, într-o perioadă în care premierul însuși nu știa cu ce se mânca reforma. Ilie a fost singurul ministru fără cabinet. Stătea la o masă pe coridor și gândea reformarea României. Locul lui nu era lângă unul de teapa lui Victor Ciorbea și a demisionat la scurt timp.
Dacă voiai să afli de la Ilie care este viitorul României, puteai să te duci și să te spânzuri liniștit. Rațiunea cea mai rece te țintuia să accepți că nu este ieșire…
„România poate să joace afaceri de nișă, dar a jucat prost, fără să aibă idee ce trebuie să facă, spunea economistul în 2023, într-un interviu pentru generația tânără de la „Ziarul Financiar”. ”Traian Băsescu a acceptat compasul doamnei Merckel – deficit zero, dar România nu avea infrastructura construită. Și toți banii împrumutați erau americani. Am plătit scump detot cu dobânzi imense și nu am învățat nimic. Vine Iohannis și bulucește pe PNRR, ceea ce Germania nu a vrut să facă niciodată: să folosească creditul propriu ca să se împrumute pentru alții. (…) PIB-ul nu este al României, este o economie străină. Pe teritoriul României există două economii: economia străină, care merge bine pentru că a luat toate resursele, activele și pârghiile strategice. Ea este dominantă și deține 60%. A cui este creșterea economică din PIB, despre care vorbește mereu Institutul Național de Statistică? Astea-s lucruri obiective, nu-s povești… Economia nu mai este a României. Nu mai aveți un nebun care să vă vorbească despre colonie… Dacia nu mai este o mașină românească, este a francezilor. Ce e românesc pe piață? Firmele românești din județul Argeș sunt la fel de subdezvoltate ca firmele din Teleorman. Noi nu mai avem bănci proprii. Băncile contribuie la dezvoltarea economiei noastre doar cu 8%. Este o bășcălie! Economia străină din România nu contribuie la dezvoltarea infrastructurii noastre. Țara mai are doar 40% din PIB și cu banii de-acolo nu poate să susțină sănătatea, armata, școala, poliția, serviciile speciale… Există PIB-ul economiei străine din România și PIB-ul economiei românești, care este 40%. Datoria externă a României (140 de miliarde de dolari) este în proporție de 60% a străinilor, a multinaționalelor non-bancare din țara noastră, nu a românilor. Așa a fost regula jocului. Noi am ostilizat Rusia degeaba. Nu vin rușii peste noi. Să ia ce? Au luat occidentalii tot… Basarabia n-are legătură cu ce a fost în ultimii 25 de ani… Decuplarea dintre decizie și responsabilitate este lucrul cel mai grav… Nu avem o lege pe o temă, există două-trei, ca să nu fie aplicată… Nu mai văd nicio ieșire… Înainte, vedeam ieșiri…”
G4Media a dat cu mămăliga în geam chiar în ziua în care a murit jurnalistul: „În ultimii ani, Ilie Șerbănescu s-a remarcat printr-un discurs conspiraționist în care a acuzat constant capitalul străin că ar exploata România și a vorbit despre România ca despre o presupusă ”colonie”, în ciuda faptului că apartenența României la UE și NATO a dus la o dezvoltare economică fără precedent. De altfel, discursul lui Ilie Șerbănescu a fost folosit de partide și candidați de extremă pentru a-și fundamenta pozițiile anti-europene și anti-NATO”. Atât au înțeles și ei…
Eu cred însă că tot el a avut dreptate, iar nu politrucii de tip nou. Sigur că nu a găsit nicio ieșire, dar cine a găsit? Majoritatea bucureștenilor nici nu bănuiesc că există asasini economici, nu știu măcar că plătesc străinilor până și pentru apa de ploaie. Chiar și în lunile de secetă! Așa că Ilie, care purta nume de prooroc revoltat, poate acum să-l trezească pe Dumnezeu din moțăială când îi va povesti că România nu mai are nicio ieșire.
Până când o echipă de lupi tineri ne va învăța cum trebuie să profităm de interdependențele generate de globalism pentru propria supraviețuire ca națiune. Eu am convingerea că va veni acea zi…