În 4 iulie, americanii sărbătoresc Ziua Naţională, cunoscută ca Ziua Independenţei, o tradiţie adânc înrădăcinată în conştiinţa fiecărui cetăţean al celor 50 de state care formează Statele Unite ale Americii. Ziua Naţională a SUA marchează adoptarea Declaraţiei de Independenţă, ratificată de Congres în 4 iulie 1776, prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente faţă de Regatul Unit al Marii Britanii. Declaraţia de Independenţă a SUA a fost primul document formal care exemplifica voinţa populară asupra dreptului de alegere a propriei guvernări.
„Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toţi oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viaţa, libertatea şi căutarea fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimţământul celor guvernaţi, că atunci când orice formă de guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, şi să instituie nouă guvernare, stabilindu-i fundaţia pe astfel de principii şi organizându-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă siguranţă şi fericire.”
Acesta este faimosul preambul al Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite ale Americii. În prima frază a Declarației se arată că este o chestiune de lege naturală abilitatea unui popor de a-și asuma independența politică și recunoaște că motivele unei asemenea independențe trebuie să fie rezonabile și, prin urmare, explicabile, de aceea trebuiau să fie explicate.
Declaraţia de Independenţă a fost semnată de 56 de delegați ai Congresului Continental din partea celor treisprezece colonii originare, care au devenit cele 13 state originare ale Statelor Unite ale Americii. Toţi semnatarii erau cetăţeni britanici educați și avuți . Când au afirmat solemn că „jurau cu viața, averea și onoarea lor”, acești oameni erau pe deplin conștienți că riscau arestarea, confiscarea totală a averii și executarea prin spânzurătoare, care era în acele timpuri pedeapsa comună pentru orice act ce era considerat trădare de către coroana britanică.
Prima semnătură, cea mai mare și cea care a devenit de-a lungul timpului cea mai cunoscută a fost a lui John Hancock, președintele Congresului Continental. Printre semnatari se numără şi doi viitori preşedinţi ai Statelor Unite. Este vorba despre John Adams, al doilea președinte, și Thomas Jefferson, al treilea președinte. Cel mai în vârstă semnatar a fost Benjamin Franklin, care avea 70 de ani, iar cel mai tânăr a fost Edward Rutledge, care avea 26 de ani.
Până în anii 1870, data de 4 iulie a fost o importantă sărbătoare calendaristică, pentru ca ulterior, după ce Congresul a adoptat un proiect de lege la 28 iunie 1870, să devină sărbătoare federală: Ziua Independenţei! Din 1941, în timpul mandatului preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, data de 4 iulie a fost marcată drept Ziua Naţională a StatelorUnite ale Americii.
La ora actuală, SUA este republică constituțională federală, formată din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Are o suprafaţă totală de peste 9,83 milioane km2, dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale, şi o populaţie de peste 312 milioane de persoane, conform recensământului din anul 2010. SUA reprezintă a treia țară ca suprafaţă şi ca populaţie din lume, după Rusia și Canada. La o valoare a PIB-ului de 15,2 trilioane de dolari, economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii, reprezentând circa 22 % din PIB-ul nominal global și peste 19 % din PIB-ul nominal global. SUA deține 33.4% din toată bogăția lumii, cea mai mare pondere de bogăție concentrată într-o singură țară.
