Turcia s-a împărțit în alegerile prezidențiale desfășurate duminică între adepții președintelui în funcție de 20 de ani, Recep Tayip Erdogan, și candidatul opoziției unite, Kemal Kilicdaroglu. Cei doi candidați nu au reușit să treacă de pragul de 50 la sută pentru a-și asigura mandatul prezidențial din primul tur. Turcia este împărțită acum între adepții politicii democratice, de deschidere către Occident, a lui Mustafa Kemal, ”Părintele Turciei”, și adepții naționaliști ai celui care se vrea ”tătucul” Turciei, un fel de sultan pe baze capitaliste. Au existat acuze de fraudare a alegerile și de o parte și de alta, au existat acuze de ambele părți că în alegeri s-ar fi amestecat și partenerii externi ai Turciei, rușii de partea lui Erdogan și americanii de partea lui Kilicdaroglu. Desigur că și Rusia și SUA au interese majore în Turcia, în actualul joc geopolitic de reașezare a zonelor de influență. Dar din acest punct și până la imixtiunea în procesul electoral, este totuși o distanță mare. Asta nu înseamnă însă că rușii nu și l-ar dori mai departe pe Erdogan în fruntea statului turc, sau că americanii nu ar dori să-l pedepsescă pe același Erdogan pentru desele sale ieșiri antiamericane. Ar fi bine să se rețină însă că Turcia, indiferent de cine va ocupa fotoliul de lider la Ankara, nu va face schimbări majore în actuala politică externă, ci va continua să își joace rolul de lider regional, cu amintiri de fost imperiu, poate chiar și mai puternic decât până acum. Schimbările pot interveni mai mult pe plan intern, în sensul creșterii gradului de democratizare a Turciei și de aplicare a unor reforme economice care să ducă la atenuarea efectelor inflației și în consecință a stopării sărăcirii accentuate a populației. Dar este greu de crezut că Erdogan și clica din jurul său vor permite pierderea alegerilor. ”Răspunsul Turciei pentru SUA se va vedea la urne”, a tunat ieri ”tătucul” de la Ankara dintr-un balcon care ne-a adus aminte de Ceaușescu. Și s-a văzut! Deși toate sondajele de opinie, inclusive cele efectuate de institute apropiate puterii, îl dădeau aproape câștigător pe candidatul opoziției, urnele au ”spus” altceva. Lui Erdogan i-a lipsit mai puțin de un punct pentru a câștiga alegerile din primul tur. Asta ar însemna un ”turism” electoral în favoarea lui Recep Tayip de aproape 15%.Dar rezultatele primului tur ar trebui să-i dea și altceva de gândit lui Erdogan. Se pare că alianța a obținut rezultate mai bune decât candidatul. Chiar dacă diferența nu este mare, se pare că un mic procent de adepți ai săi au schimbat tabăra, sătui probabil de îndelungata aflare la putere a actualului președinte. De fapt, tocmai această categorie de votanți ar putea înclina balanța în favoarea lui Kilicdaroglu. Dar vor permite generalii fideli lui Erdogan, fie din servicii, fie din armată, să-și piardă privilegiile obținute, mai ales după așa-zisa tentativă de lovitură de stat din urmă cu șapte ani? Părerea noastră este că nu! Dacă au fost în stare să ”radă” la urne aproximativ 15 – 20 de procente, o vor face din nou pe 28 mai, la cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Salvarea opoziției ar putea veni, așa cum v-am spus, chiar din rândul oamenilor simpli care, prin votul lor, l-au menținut la putere pe Erdogan timp de 20 de ani. Și, desigur, de la o prezență la urne apropiată de 90 – 95 la sută.
