Mărţişorul, o tradiţie veche de 8000 de ani, moştenită de la traci

Istoricii consideră că Mărţişorul era o sărbătoare încă de pe vremea tracilor, pentru care anul nou începea, ca şi la romani, în prima zi a lunii lui Marte. Semnificaţia lui Marte era, pe lângă zeu al războiului, şi aceea de zeu al fertilității și vegetaţiei, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifica naşterea naturii. La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, o localitate din cadrul municipiului Drobeta Turnu – Severin, din judeţul Mehedinţi, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum aproximativ 8000 de ani. Amuletele formate din pietricele de râu, vopsite în alb şi negru, erau înşirate pe aţă şi purtate la gât. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, iniţial colorate în alb şi negru, apoi devenite alb şi roşu, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui, astfel încât mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii.