Recent, s-au împlinit 8 ani de la momentul “Charlie Hebdo”, care a cutremurat, atât societatea franceză, cât și comunitatea internațională. Ca un scurt remember, la data de 7 ianuarie 2015, în jurul orei 11:30, a avut loc un atac armat asupra redacției Charlie Hebdo, din capitala franceză, care s-a soldat cu moartea a 12 persoane și rănirea a altor 11, conform autorităților. Pe parcursul anilor, revista “Charlie Hebdo” și-a creat un renume datorită satirizării mai multor personalități. În deceniul anterior atacului, Ziarul “Le Monde” a efectuat o statistică, în urma căreia a fost relevat faptul că satirele ar fi avut mai degrabă un subiect politic decât religios și că doar 1,3% din creațiile sale ar fi abordat aspecte legate de Islam. ([1]). Și totuși, de ce, printre subiecte, s-a numărat și Islamul? Să fie vorba despre o dispută istorică între religia catolică și cea musulmană, de o încercare de a stârni amuzamentul publicului larg, fără luarea în considerare a unor eventuale repercusiuni, sau este doar o manifestare de frondă care caracterizează o societate intrată în disoluție religioasă? Trebuie menționat în acest sens că, în Franța, doar puțin peste 50% din populație mai recunoaște apartenența la o religie, restul fiind convinși că trebuie să lupte prin orice mijloace împotriva credințelor și a bisericilor, aspect care , potrivit ”Studiului European de Valori” o califică drept țara ”cu cei mai convinși atei”([2]). Din punctul nostru de vedere, poate fi vorba de oricare dintre aceste motive, sau toate împreună dar care compun unul singur: încercarea, prin orice mijloace, de ridiculizare a partizanilor Islamului, prin crearea de satire, precum cea la adresa Profetului Mohammed, de exemplu. Totuși, important de menționat în acest context, este că reprezentanții religiei catolice par a fi deranjați de faptul că Iisus Hristos și Maria sunt cinstiți și de o altă religie (Islamul), care însă nu-l îl recunoaște pe Papa de la Vatican, iar argumentul este că Biserica Catolică se consideră a fi cea mai veche, adevărată și dominantă. Cu toate acestea, este peste puterea de înțelegere faptul că a existat curajul de a publica asemenea satire, în condițiile în care se cunoaște faptul că iconoclasmul, adică interzicerea realizării icoanelor, este un principiu înrădăcinat în credința populației de origine musulmană.
Chiar dacă atentatul terorist a avut loc la începutul anului 2015, problemele au fost departe de a apărea în preajma acestei tragedii. Astfel, în 2006, redacția “Charlie Hebdo” a republicat portretizări animate ale Profetului Mohammed, originare din revista daneză “ Jylland-Posten”. Din acest motiv, atât Uniunea Organizațiilor Islamice Franceze, precum și Marea Moschee din Paris, au considerat acest gest drept incitare la ură împotriva populației musulmane, și în consecință, au recurs la darea în judecată a revistei, în temeiul legilor antirasism.
După cum am menționat în introducere, acest atac terorist a rămas, chiar și în ziua de astăzi, emblematic pentru devotamentul populației Islamice față de principiile Coranului. Însă, 5 ani mai târziu, în luna septembrie a anului 2020, “Al Jazeera”, a publicat un articol intitulat “Reprinting the Charlie Hebdo cartoons is not about free speech. It is about using speech to reaffirm domination”, care susține și mai clar ceea ce am intenționat să evidențiez câteva paragrafe mai sus, din punctul de vedere al dorinței de dominație religioase. Astfel, în cadrul acestui articol, Asma Barlas, fost profesor de științe politice, relatează faptul că editorii revistei “Charlie Hebdo” au considerat esențială retipărirea satirelor în ajunul procesului autorilor implicați în comiterea atacului. În susținerea acestor acțiuni, redacția revistei a evocat principiul dreptului la libera exprimare ([3]). Este bine-cunoscut faptul că autorii momentului “Je suis Charlie” au fost și sunt, în continuare, condamnați de comunitatea globală pentru atacul comis, însă de ce nu se adoptă o atitudine negativă și față de cei care continuă să identifice diverse mijloace prin care să provoace astfel de reacții din partea credincioșilor musulmani? În concepția tradițională, atentatele teroriste sunt comise fără o anticipare prealabilă și un motiv bine întemeiat. Însă, cu ce se deosebește momentul 7 ianuarie 2015 de alte atentate teroriste? Acesta putea fi prevăzut și a avut la bază și un motiv concret. Pe data de 7 ianuarie 2023, s-au împlinit 8 ani de la producerea atentatului asupra redacției “Charlie Hebdo”, motiv pentru care revista a decis publicarea unui număr aniversar. În acest sens, în luna decembrie a anului 2022, a lansat un concurs internațional, intitulat “Dégadez les mullahs”, cu scopul de a selecta ulterior cea mai amuzantă satiră la adresa Ayatollahului Ali Khameni, insistând asupra susținerii luptei iranienilor pentru libertate, în contextul morții tinerei kurde Mahsa Amini.”([4])
Reamintim că, pe data de 23 septembrie 2022, Jina Amini, pe numele său real, a fost arestată de poliția morală iraniană, sub pretextul încălcării purtării necorespunzătoare a hijabului, care îi dezvăluia trăsăturile feței, precum și părul. Se vehiculează că aceasta a fost victima unor acte de violență și a decedat trei zile mai târziu, cât încă se afla în custodia poliției. După raportarea cazului, în Iran au izbucnit valuri de proteste, care s-au soldat cu peste 500 de victime și numeroase arestări, motiv pentru care Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, a demarat o anchetă sub pretextul violării drepturilor omului ([5]). Cum s-a ajuns la acest incident? Încă din vara anului 2022, femeile au început să se opună portului hijabului. Legile Sharia instituite după Revoluția Islamică din anul 1979, stipulează obligativitatea femeilor de a purta în public hijab și vestimentație care să le acopere integral corpul, încălcarea acestora fiind sancționată cu amenzi sau arestări. Însă, executivul iranian a afirmat faptul că a întâmpinat dificultăți în aplicarea uniformă, la nivel național, a acestei legi, iar femeile, uneori susținute și de către bărbați, au organizat proteste pentru a se opune acestei obligativități. ([6])
Revenind la concursul anunţat de “Charlie Hebdo”, organizatorii au mai precizat și că este necesară “ridiculizarea acestui lider religios și trimiterea lui înapoi la coșul de gunoi al istoriei.”([7]). Desigur că statul iranian nu a rămas indiferent față de acest eveniment, astfel că “Hindustan Times” relatează reacția ministrului de externe, care a afirmat că afrontul adus de către publicația franceză Ayatollahului nu va rămâne nepedepsit și că nu va fi permisă întrecerea limitelor de către guvernul francez. De asemenea, ministrul iranian a mai afirmat și că este exclus ca aceste insulte să fie trecute cu vederea sub pretextul liberei exprimări, atât de susținută de francezi ([8]). De cealaltă parte, Nathalie Loisseau, membru francez al Parlamentului European, a interpretat răspunsul Iranului ca o amenințare adresată revistei “Charlie Hebdo”. Se pare că și administrația Statelor Unite ale Americii este de aceeași părere cu francezii, susținând libera exprimare, posibil în temeiul articolului 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului “Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum si libertatea de a căuta, de a primi si de a răspândi informații si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat”.([9]) Să nu uităm că, ALA – Asociația Americană a Bibliotecarilor – într-un comunicat din data de 12 septembrie 2022, și-a exprimat solidaritatea cu “bibliotecarii, profesorii și alte persoane implicate în revolta condusă de femeile din Iran pentru drepturile omului, în care sute de protestari au murit și alte câteva mii au fost reținuți.”([10]). Consider important să menţionăm că de mai bine de 140 de ani, ALA a fost vocea de încredere pentru bibliotecile academice, publice, școlare, guvernamentale și speciale ([11]). Este adevărat că, cel puțin teoretic, ne aflăm într-un secol în care se insistă pe democrație și pe toate principiile care o compun, însă, dacă nu ar avea totul o limită, comunitatea globală s-ar afla într-o anarhie permanentă. Pentru mulți este greu de crezut că și în ziua de astăzi, după ce evoluția omenirii a trecut prin atât de multe etape, mai sunt popoare care își conturează viața după dogmele religioase – cazul celor care îmbrățișează religia Islamică și au dreptul să nu fie discriminați pentru această alegere. Este dificil de crezut cum portretizarea unei figuri religioase sub forma unui terorist poate constitui un subiect de amuzament și, mai mult decât atât, cum s-ar putea satiriza un musulman sub imaginea uni atentator, când în concepția tradițională așa sunt considerați deși, pentru aceiași sceptici, venerarea unei vaci este, oarecum normală?
De asemenea, ar fi dificil de crezut că Islamul a fost un subiect ales la întâmplare spre satirizare. Aspectul care nu a fost, însă, luat în considerare, a fost reacția devastatoare care ar fi putut apărea. Nu este clar dacă intenția publicației de origine francezănu cumva face parte dintr-un scenariu de bagatelizare a popoarelor arabe, implicit a celor care sunt adepte ale Islamului, pentru că altfel nu credem că ar fi existat o republicare a satirelor și nici a afirmațiilor clar jignitoare la adresa acestora.
Se poate aștepta Franța la un răspuns asemănător celui din 2015? Șanse reale există, cu atât mai mult cu cât agresivitatea publicațiilor a crescut considerabil. Iranul, prin intermediul ministrului de externe, a avertizat Franța cu privire la calea greșită de a transmite acest fel de mesaje prin care își exprimă diverse nemulțumiri și așteaptă ca guvernul francez să ia măsuri, în ceea ce privește publicația. De menționat că ministrul francez de externe, Catherine Colonna, a afirmat că “Să ne amintim că în Franța libertatea presei există contrar a ceea ce se întâmplă în Iran și că aceasta (libertate) este supravegheată de un judecător în cadrul unei justiții independente, ceea ce, fără îndoială, Iranul nu cunoaște bine”, afirmație care se suprapune situației tensionate dintre Franța și Iran, datorată reținerii în urmă cu câteva luni, a 7 cetățeni francezi.([12])
Cu toate că, francezii luptă pentru impunerea dominației catolice, susțin, în același timp că pledează pentru drepturile iranienilor, aspecte care sunt diametral opuse. Personal, consider că este doar o modalitate de a încerca să contureze opiniei publice o imagine cu totul diferită de ceea ce promovează, de fapt. Ceea ce este mai grav și, probabil, nu a fost luat suficient de mult în considerare, este faptul că acest concurs internațional de satire, organizat de redacția “Charlie Hebdo”, ar putea determina înfăptuirea de atentate teroriste și pe teritoriul altor state, ale căror cetățeni au îndrăznit să batjocorească imaginea Islamului, la modul general, dar și a lui Ali Khamenei. Mai mult decât atât, recent, pe data de 11 ianuarie 2023, în incinta Gării de Nord din capitala Franței a avut loc un atac cu o armă albă, în urma căruia au fost rănite mai multe persoane. Autoritățile competente nu au relevat identitatea atacatorului și nici motivul comiterii acestui incident. Să fie aceasta o simplă coincidență cu tensiunile dintre Franța și Iran, sau constituie începutul agresiv al unui răspuns din partea Iranului la adresa Franței? Tocmai din acest motiv putem considera că un nou atac terorist poate lovi Franța oricând, posibil chiar mai puternic și mai agresiv decât în anul 2015. Important de subliniat este faptul că nici în anul 2015, nici în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat, un astfel de atac terorist asupra Franței nu va putea fi descris ca o „Lebădă Neagră”, întrucât prezintă un caracter mai mult decât previzibil. Prin urmare, există șanse reale ale reiterării momentului 7 ianuarie 2015? Răspunsul logic este: DA, întrucât există suficiente justificări pentru adepții Islamului, similitudini cu evenimentele care au precedat evenimentul anterior și chiar și un cadru favorizant: Franța fierbe, în acest moment, din punct de vedere social. Cu toate acestea, un nou moment “Je suis Charlie” nu este neapărat să fie reprezentat de un atac terorist. Pot exista răspunsuri mult mai dure și cu consecințe pe termen mai lung. Spre exemplu, Iranul a decis închiderea Institutului Francez de Cercetare din Iran, care a fost înființat în anul 1938 și se constituie sub forma unei instituții istorice și arheologice, despre care se consideră că a jucat un rol central în analiza problemelor internaționale – una dintre cele mai importante instituții de acest fel din țară, și care, conform Ministerului de Externe al Republicii Islamice, reprezintă doar “o primă etapă”([13]).
BIBLIOGRAFIE
ALA Library Association. fără an. ALA supports human rights and freedom of expression in Iran. Accesat ianuarie 08, 2023. https://www.ala.org/news/press-releases/2022/12/ala-supports-human-rights-and-freedom-expression-iran.
Contescu, Daniel. fără an. Revista de satiră Charlie Hebdo încaieră Franța cu Iranul. Accesat ianuarie 08, 2023. https://www.mediafax.ro/externe/revista-de-satira-charlie-hebdo-incaiera-franta-cu-iranul-21476200.
Difference Between. fără an. Difference between Islam and Catholicism. Accesat ianuarie 08, 2023. https://www.differencebetween.info/difference-between-islam-and-catholicismc.
Hindusian Times. n.d. Iran threatens France over Charlie Hebdo’s ‘offensive’ cartoons of Khamenei | Hijab Stir. Accessed ianuarie 08, 2023. https://www.youtube.com/watch?v=Ib3HFcpxwwM.
Laemele, Brice. fără an. Charlie Hebdo » caricature les mollahs, huit ans après les attentats. Accesat ianuarie 08, 2023. https://www.lemonde.fr/actualite-medias/article/2023/01/03/charlie-hebdo-caricature-les-mollahs-huit-ans-apres-les-attentats_6156394_3236.html.
McGrant, Maggie. fără an. Masha Amini: The spark that Ignited a women-led revolution. Accesat ianuarie 08, 2023. https://www.forbes.com/sites/maggiemcgrath/2022/12/06/mahsa-amini-the-spark-that-ignited-a-women-led-revolution/?sh=5c074c425c3d.
Organizația Națiunilor Unite. fără an. Declarația Universală a Drepturilor Omului. Accesat ianuarie 08, 2023. http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf.
Petrikowski, Nicki Peter. fără an. Charlie Hebdo Shooting. Accesat ianuarie 08, 2023. https://www.britannica.com/event/Charlie-Hebdo-shooting.
Reuters. fără an. No lessons to take from Iran over press, judicial freedoms – France. Accesat ianuarie 08, 2023. https://www.reuters.com/world/no-lessons-take-iran-over-press-judicial-freedoms-france-2023-01-05/ .
Zwilling, Anne-Laure. fără an. La diversité religieuse de la France, vue de près. Accesat ianuarie 08, 2023. https://theconversation.com/amp/la-diversite-religieuse-de-la-france-vue-de-pres-131190 .
[1] Nicki Peter Petrikowski, Charlie Hebdo Shooting, https://www.britannica.com/event/Charlie-Hebdo-shooting, accesat la 08 ianuarie, 2023.
[2] Anne-Laure Zwilling, La diversité religieuse de la France, vue de près, https://theconversation.com/amp/la-diversite-religieuse-de-la-france-vue-de-pres-131190 , accesat la 08 ianuarie, 2023.
[3] Nicki Peter Petrikowski, Charlie Hebdo Shooting.
[4] Brice Laemele, Charlie Hebdo » caricature les mollahs, huit ans après les attentats, https://www.lemonde.fr/actualite-medias/article/2023/01/03/charlie-hebdo-caricature-les-mollahs-huit-ans-apres-les-attentats_6156394_3236.html , accesat la 08 ianuarie, 2023.
[5] Maggie McGrant, Masha Amini: The spark that Ignited a women-led revolution, https://www.forbes.com/sites/maggiemcgrath/2022/12/06/mahsa-amini-the-spark-that-ignited-a-women-led-revolution/?sh=5c074c425c3d, accesat la 08 ianuarie, 2023.
[6] Ibidem.
[7] Brice Laemele, Charlie Hebdo » caricature les mollahs, huit ans après les attentats.
[8] Hindusian Times, Iran threatens France over Charlie Hebdo’s ‘offensive’ cartoons of Khamenei | Hijab Stir, https://www.youtube.com/watch?v=Ib3HFcpxwwM , accesat la 08 ianuarie, 2023.
[9] Organizația Națiunilor Unite, Declarația Universală a Drepturilor Omului, http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf , accesat la 08 ianuarie, 2023.
[10] ALA News, ALA supports human rights and freedom of expression in Iran, https://www.ala.org/news/press-releases/2022/12/ala-supports-human-rights-and-freedom-expression-iran , accesat la 08 ianuarie, 2023.
[11] Ibidem.
[12] Reuters, No lessons to take from Iran over press, judicial freedoms – France, https://www.reuters.com/world/no-lessons-take-iran-over-press-judicial-freedoms-france-2023-01-05/ , accesat la 08 ianuarie, 2023.
[13] Daniel Contescu, Revista de satiră Charlie Hebdo încaieră Franța cu Iranul, https://www.mediafax.ro/externe/revista-de-satira-charlie-hebdo-incaiera-franta-cu-iranul-21476200 , accesat la 08 ianuarie, 2023.
