Eforturile făcute de România în sprijinul Ucrainei par a nu mai conta pentru liderul de la Kiev, mai ales după ce Bucureștiul a cerut respectarea drepturilor minorității românești din această țară. Nici nu era de așteptat, în cele din urmă. După mai mai multe tentative eșuate de atragere a României în război, Zelenski s-a trezit în brațe acum cu o problemă care îi aparține în totalitate. Mai exact, o problemă care aparține naționalismului întunecat al clasei politice de la Kiev, și aici nu ne referim doar la ura față de ruși, justificată prin invadarea Ucrainei, ci și la celelalte minorități, dintre care una dintre cele mai importante este desigur cea română. Punerea acestora, din punct de vedere politic, pe picior de egalitate cu politica rusă de deznaționalizare a ucrainenilor, făcută în trecut, și care face în prezent motivația noii legislații ucrainene cel puțin în privința dreptului minorităților la învățământ în limba maternă, nu este o eroare, ci o marcă distinctă a politicii de ucrainizare, a unui naționalism de hrubă scos la lumină de mult dar care a preferat să nu fie văzut în capitatele occidentale tocmai din perspectiva confruntării Vestului cu Rusia. Gesturile de copil teribilist ale lui Zelenski care a trecut de pe scena actoricească pe o alta, poate tot actoricească, a politicii internaționale, nu vor mai trece mult timp peste înțelegerea liderilor politici internaționali. Iar rezultatele se întrezăresc. Nu discutăm aici despre meritele sale de erou mațional (al Ucrainei, desigur, prin funcția pe care o are) și ”planetar” (prin promovarea excesivă în mass media internațională). Nimeni nu încearcă să îi știrbească din meritele de lider politic al unei armate aflate într-o uriașă și nedreaptă confruntare cu noul expansionism și revizionism rusesc. Dimpotrivă, tot respectul! Dar, dincolo de asta, să nu punem tot ce vine dinspre Kiev și Zelenski pe piedestal. Pentru că nu totul merită. Toată lumea, poate în afara Rusiei și a aliatului ei maghiar, dorește ca Ucraina să revină în granițele ei de dinainte de invazia Rusiei. Altfel nu este posibil pentru că s-ar redeschide și alte răni, și românești, și maghiare, și poloneze. Apropo! Marcin Zaborowski, directorul Institutului Polonez de Relaţii Internaţionale, declara în urmă cu câțiva ani: ”Ucrainenii trebuie să înceteze să se considere un fel de pivot geopolitic şi să nu mai creadă că Rusia şi Vestul nu au ca prioritate decât căutarea unui mod de a-i aduce pe aceştia de partea lor”. Asta era până în urmă cu câțiva ani. Acum este și mai trist, și s-ar putea afirma: ucrainenii trebuie să înceteze să creadă că fără ei lumea occidentală și relațiile internaționale ale Vestului cu restul lumii vor sucomba dacă ei nu vor mai fi subiect de discuție. Lumea va merge desigur mai departe, mai ales că a dus, financiar, efortul de război al Ucrainei cu Rusia. Nu putem pune în balanță sacrificiul ucrainean în a-și apăra țara și sacrifciul făcut sub umbrela păcii făcut de restul lumii. Dar sacrificii se fac și se vor mai face pentru a opri o Rusie care încearcă de fapt, cu disperare, să mai demonstreze că este o putere mondială dar care riscă prin tot ceea ce a făcut în ultimul an să nu mai fie considerată nici măcar putere regională, ci doar un golan înarmat care mai iese noaptea să mai jefuiască pe stradă. Revenind la Ucraina și la Zelenski. Într-un interviu acordat recent televiziunii de stat poloneze, Zelenski a spus că Ucraina și-a revizuit relațiile cu mai multe state în contextul invaziei rusești. Preşedintele ucrainean a vorbit despre „meschinăria” unor ţări care nu au ajutat Ucraina în faţa invaziei ruse. Ori, dacă au ajutat-o, a spus el, au făcut-o doar „la telefon”. El a elogiat Polonia şi „atitudinea marilor naţiuni”, după cum consemnează EFE, preluat de www.evz.ro. Referitor la răspunsul internaţional ce a urmat invaziei ruse, acesta ar fi determinat Ucraina să-şi „reevalueze” relaţiile cu multe ţări. Conform preşedintelui ucrainean, Polonia şi statele baltice, Lituania, Letonia şi Estonia s-au comportat ca adevăraţi prieteni ai ţării sale. La fel, foarte importantă a fost atitudinea liderilor ţărilor mari, precum Olanda, Franţa, Germania sau Spania. „Nu ne-au sprijinit la telefon, ci au fost cu noi în Ucraina. Aceasta este o prietenie adevărată şi în asta constă o alianţă”, a indicat Zelenski. Insistând asupra Poloniei, Volodimir Zelenski a spus că această ţară „a primit în braţele ei milioane de ucraineni”, într-un gest „foarte impresionant, dezinteresat”. Foarte frumos din partea domnului Zelenski! Dar din câte afirma fostul premier britanic Boris Johnson, Germania nu știa cum să-i facă să se predea cât mai repede, Franța le dădea doar vreo două săptămâni de rezistență și nu știa cum să trateze cu Putin cum va arăta Ucraina pe urmă prin prisma relațiilor economice Rusia – Franța, Olanda a fost sublimă dar a lipsit cu desăvârșire din ecuație, iar Spania a contribuit din punct de vedere militar și polittic în limita posibilităților, dar mult mai mult decât alții. Declarația lui Zelenski făcută televiziunii de stat poloneze este desigur o declarație frumoasă făcută să sublinieze uriașul sprijin polonez acordat țării sale. Așa cum preciza și Zelenski, Polonia a primit ”dezinteresat” milioane de refugiați ucraineni. Respectul nostru! Și România a primit și adăpostește câteva sute de mii de ucraineni și nu ne putem compara cu puterea economică a Poloniei. Dar întrebările la care doresc să ajung sunt următoarele, și nu cred că Dl Zelenski, ”apărătorul planetei”, va răspunde: 1. Care sunt statele care v-au ajutat doar când au primit telefon să o facă? Și de la cine? (că poate au primit de la Beijingul cu care făceați hub de mărfuri chinezești pentru Europa, la Mariupol?); 2. Ce faceți cu copiii ucraineni refugiați în Polonia, în România și în alte state europene, în condițiile în care Dumneavostră, care conduceți cu mână de războinic clasa politică unicoloră de la Kiev, nu recunoașteți studiile efectuate de aceștia pe teritoriul statelor respective? Mulți părinți ucraineni aflați în exil au refuzat să-i dea în această toamnă la școală tocmai din acest motiv. Și mai vreți în Uniunea Europeană?! În condițile în care, după venirea la putere, nu ați fost în stare să semnați un acord cu UE privind recunoașterea diplomelor europene de studii în Ucraina. Ce faceți cu acești copii Domnule Zelenski? Chiar în cazul fericit (și practic, imposibil) în care Putin capitulează și își retrage trupele din Ucraina tot va mai dura câțiva ani până la reluarea normală a cursurilor în școli,, desigur după reconstruirea acestora. Și atunci, în acest context, o ultimă întrebare legată de viitor: ”Pe lista de prieteni ai Ucrainei vă mai regăsiți Domnule Zelenski?” Cine știe, cu timpul, ce va mai demonstra și istoria!
