Motto:”Singura strategie cu adevărat viabilă pentru viitorul Asia-Pacific este un concert al
puterilor navale care cooperează în domeniul securităţii regionale.”
Robert Kaplan”Musonul: Oceanul Indian şi viitorul puterii americane”
Casus belli
”Marile incendii se nasc din scântei mici” – obișnuia să spună cardinalul Richelieu, legendarul părinte fondator al celui mai cunoscut și puternic antreprenor francez din industria de armament – Naval Group. De la înființarea sa, anul 1631, în perioada tulbure, măcinată de conflicte a domniei lui Ludovic al XIII-lea, Naval Group a susținut și onorat victoriile armatei, ale statului francez. Astăzi, Naval Group nu este departe de tradiția de odinioară, rămânând un pilon de bază a celei de-a treia Republici franceze, cel mai important antreprenor de apărare global, grup industrial specializat în apărarea navală. Beneficiind de-o asemenea carte de vizită, nu este de mirare că Naval Group avea să încheie în anul 2016 ceea ce presa mondială a numit ”contractul secolului”. Vorbim aici de un acord încheiat între Franța, prin Naval Group și Australia cifrat inițial la 56 de miliarde de euro, respectiv peste 90 de miliarde de dolari australieni.
Astfel, potrivit contractului, francezii trebuiau să construiască în Australia un număr de 12 nave din clasa Attack, o variantă a noului submarin nuclear de atac Shortfin Barracuda al Marinei Franceze. Spre deosebire de navele franceze, submarinele australiene trebuiau să fie dotate cu propulsie diesel-electric.[1]
Tot potrivit aceluiași acord, guvernul australian de la Canberra dorea ca subsidiara locală a grupului francez, Naval Group Australia, să acționeze mai independent față de compania-mamă, inclusiv în ceea ce privea raportarea rezultatelor financiare, după cum afirmau specialiști din industria de apărare.[2]
Cea mai recentă dispută, înainte de declanșarea crizei, căci avea să fie o criză de proporții, cu reverberații și tensiuni nu numai la Canberra și Paris, între oficialii australieni și constructorul naval francez s-a legat de faza de proiectare detaliată a viitoarelor submarine. În timp ce oficialii australieni estimau că această fază va costa 2,5-3 miliarde de dolari, se pare că Naval Group estima costuri cu 50% mai mari.[3]
La nivel politic ”contractul secolului” avea să constituie baza unui viitor Acord de parteneriat strategic între cele două țări. Și aceasta pentru că miezul problemei nu-l constituia numai acest uriaș contract comercial.
Încă de la debutul primului său mandat, președintele francez Emanuel Macron nu a făcut un secret din dorința sa ca Franța să-și recâștige puterea și faima imperială de odinioară, supremația în Europa și Pacific. Acordul de livrare a celor 12 submarine reprezenta numai aspectul tehnologico-militar al unui parteneriat strategic încheiat de guvernele francez și australian în 2019 pe o durată de 25 de ani. Acest parteneriat, alături de un altul asemănător, anterior încheiat de Franța cu India, avea menirea, în concepția guvernului de la Paris, de a pune bazele unui pol de putere Indo-Pacific independent de rivalitatea SUA-China. [1]Franța contura practic, o a treia cale între cele două superputeri, ceea ce însemna transpunerea conceptului european de autonomie strategică promovat de președintele Macron în spațiul Indo-Pacific. [2]Foarte important, în contractul de livrare al celor 12 submarine se avea în vedere și un transfer masiv de tehnologie franceză, precum și construcția unui șantier naval la Adelaide, pregătirea câtorva sute de ingineri și tehnicieni australieni la Cherbourg și atragerea mai multor subcontractori australieni – astfel încât Australia să dispună de un veritabil complex industrial în domeniul construcțiilor de submarine militare.[3]Preconizata Trilaterală Franța-India-Australia trebuia să se constituie într-o veritabilă coloană vertebrală a strategiei franceze în Indo-Pacific, lansată de președintele Macron încă din anul 2018, chiar în discursul ținut la o bază militară australiană: „Noua axă Paris-Delhi-Canberra este esențială pentru regiune și obiectivele noastre comune în zona indo-pacifică” sunt „o adevărată nouă ordine geostrategică”.[4]
În 2019 politica franceză din această zonă a lumii, clamată cu orice prilej de către Emanuel Macron era întărirea rolului, a supremației Franței. Afirmațiile președintelui de la Elysee se bazau pe realitatea incontestabilă a staționării, în indo pacific, a 7000 de soldați, dar și a faptului că în regiune locuiesc peste 2 milioane de cetățeni francezi, inclusiv pe teritoriile sale insulare, cum ar fi Noua Caledonie și Polinezia Franceză. Macron a construit cu abilitate ceea ce credea că este o relație din ce în ce mai strânsă cu Australia.[5] Încă din 30 august 2019, comunicatul de la consultările ministeriale la nivel înalt australiano-francez vorbea despre „forța parteneriatului nostru strategic” în multe domenii și sublinia „importanța viitorului program privind submarinele”.[6]Prima lovitură, prologul declanșării crizei ce avea să pună orgoliul și prestigiul francez la grea încercare, a fost lansarea la 15 septembrie 2021 a unei noi alianțe militare tripartite Australia, Marea Britanie, Statele Unite.(AUKUS). Noul pol de putere militară din indo pacific năruia întreaga strategie a lui Emanuel Macron. Mai mult, în noul context geostrategic, Acordul de parteneriat semnat cu Australia, devenea caduc. În plus,este semnificativ de menționat existența unei clauze în acordul din 2019, și anume faptul că în parteneriatul franco-australian se specifica, în cazul în care una dintre părți dorea să se retragă, era obligatorie notificarea în scris a celeilalte cu cel puțin 12 luni înainte.[7] Chiar și așa premierul Scott Morrison a preferat șă ignore acordul cu Franța.[8]
Inevitabilul avea să se producă în ziua următoare când același premier, Scott Morrison a declarat oficial că Australia denunță unilateral contractul cu francezii de la Naval Group. Când a anunțat formarea AUKUS, în 15 septembrie, alături de prim-miniștrii Australiei și Marii Britanii, Scott Morrison și Boris Johnson, președintele Joe Biden a subliniat că este vorba despre „investiția în cea mai mare sursă de forță a noastră – alianțele noastre”. [9]
Ce a determinat însă această reorientare politico-strategică a Australiei și S.U.A.? Pentru că în acest context – trio aukus – rolul Marii Britanii este, era mai puțin important. Acesta se subordonează politicilor britanice post brexit, de a promova conceptul de „Marea Britanie globală”.Și dă substanță „înclinării către Indo-Pacific”, adoptată într-o revizuire cuprinzătoare a politicii externe și de apărare a perfidului Albion, adoptată în primăvara aceluiași an. [10]
Încă din cursul anului 2019, în presa australiană, citând diverse surse guvernamentale, apăreau afirmații referitoare la o serie întreagă de nemulțumiri ale înalților oficiali de la Canberra față de prevederile contractului cu francezii de la Naval Group. Însuși premierul Scott Morrison nu a făcut niciodată un secret din faptul că se gândea să renunțe la contractul cu francezii. Departamentul Apărării de la Canberra nu a negat niciodată existența unor disensiuni pe tema bugetului stabilit între Australia și Naval Group, dar a precizat că cele două părți cooperează pentru a „asigura o activitate neîntreruptă la clasa Attack”.[11]
De altfel,un consilier al ministrului Apărării relata, off the record, că premierul de la Canberra, și-a manifestat nemulțumirea în legătură cu problemele cu care se confrunta programul și chiar a discutat aceste chestiuni cu președintele Franței, Emmanuel Macron.[12]
Disensiunile între cele două părți au fost, se pare, destul de serioase, astfel că Departamentul Apărării s-a gândit să inițieze discuții cu compania suedeză Saab Kockums, constructorul submarinelor din clasa Collins, pentru dezvoltarea unei variante modernizate a acestor nave.[13]
„Nu cred că este garantat că submarinul [francez] va fi construit”, transmitea aceeași sursă.
Un alt motiv de tensiune între cele două părți avea legătură cu faptul că Naval Group și Guvernul nu ajunseseră încă la un consens privind includerea în Acordul strategic de parteneriat, care guverna proiectul, a angajamentului companiei franceze de a cheltui 60% din valoarea contractului prin subcontractorii industriei de apărare din Australia.[14]
Autoritățile de la Canberra doreau ca, până la finalul anului 2020, angajamentul să fie inclus în Acordul de Parteneriat Strategic, însă fostul director executiv al Naval Group, Jean-Michel Billig, semnala că negocierile pe această temă ar putea dura până în 2022.[15]
„Suntem ferm angajați să maximizăm conținutul industriei locale și ne-am clarificat angajamentul pentru ca cel puțin 60% din valoarea contractului să fie cheltuită în Australia”, transmitea atunci un reprezentant al firmei franceze Naval Group.[16]
Și cum o lovitură nu vine niciodată singură, pierderea contractului cu Australia putea avea un impact major pentru constructorul francez, care se confrunta, tot atunci, cu probleme și în ceea ce privea un alt contract, cu Malaysia – încheiat pentru șase corvete Gowind.[17]
Și pentru americani ,AUKUS reprezenta o piatră de hotar, o mutare îndrăzneață în contextul clamării publice insistente a ”pericolului chinez”. Rivalitatea majoră dintre China și Statele Unite a căpătat prin AUKUS un nou reper.
Franţa fără contractul secolului: Criză diplomatică între Canberra şi Paris
Dubla lovitură primită de Franța prin semnarea acordului militar AUKUS și denunțarea unilaterală de către Canberra a contractului cu Naval Group, mutări care puneau sub semnul întrebării întreaga strategie politică a Parisului în indo pacific a generat reacții virulente la Elysee.
Teoretic, cel mai vechi aliat al Americii, Franța, a reacționat cu o furie ușor de înțeles. Ministrul său de Externe, Jean-Yves Le Drian, a numit momentul o „înjunghiere în spate”. Pe 17 septembrie, președintele Emmanuel Macron a retras ambasadorii Franței de la Washington și Canberra (deși nu și de la Londra).[18] De ce nu și de la Londra se pune întrebarea… Pentru că același ministru de externe francez s-a mulțumit să numească Anglia „a treia roată” din acord… ceea ce nu mai lasă loc la alte comentarii.[19]
Ministrulul Armatelor, Florence Parly considera, într-un interviu la Radio RFI că ”este o lovitură dură”.
«Este o veste foarte proastă. O dată pentru că nu a fost respectat cuvântul dat. Este vorba de un acord care a fost încheiat între două state, Australia şi Franţa, în cadrul unui parteneriat strategic. Atunci când semnăm un acord care nu este un simplu acord industrial şi nici comercial ci unul de parteneriat strategic, pur şi simplu este pus la îndoială cuvântul dat. Iar în materie de geopolitică şi de politică internaţională este grav ce se întâmplă. Apoi, este o veste proastă pentru suveranitatea Australiei. Pentru că acest proiect permitea Australiei să se doteze cu tehnologii şi cu capacităţi suverane fără să depindă de alte puteri. Acum, înţelegem că avem de a face cu o formă de renunţare din partea Australiei la a-şi mai dori suveranitatea în această zonă”.
RFI: Va cere Franţa despăgubiri ca urmare a ruperii acestui contract?
Ministrul Florence Parly: „Pentru început vrem să ne asigurăm în primul rând că Naval Group nu va înregistra pagube economice de pe urma ruperii contractului. Erau foarte multe locuri de muncă în joc, în Franţa dar şi în Australia. În ceea ce priveşte Naval Group, vom încerca să limitam pe cât posibil consecinţele suspendării acestui contract major.”
RFI: Premierul australian a explicat că decizia luată nu este o schimbare de opinie ci este o schimbare de nevoi. Ar fi putut Franţa să fi răspuns acestor noi nevoi?
Ministrul Florence Parly: „Franţa produce pentru ea submarine nucleare. De mai mulţi ani Australia a lansat un apel de oferte pentru submarine convenţionale şi nu am fost niciodată solicitaţi pentru ca proiectul deja demarat să fie adaptat ori modificat”.
RFI: Este Franţa decepţionată de decizia preşedintelui american Joe Biden?
Ministrul Florence Parly: „Suntem conştienţi de felul în care Statele Unite îşi consideră aliaţii şi partenerii. Statele Unite îşi apără interesele. Pur şi simplu ne-am fi dorit ca Statele Unite să fi tratat altfel partenerii şi aliaţii săi.”[20]
Furia Franței lui Macron se cerea calmată. Orgoliul cocoșului galic trebuia, măcar la nivel de imagine, satisfăcut prin gesturi evidente de politică externă ale principalilor protagoniști – S.U.A. și Australia. Într-o convorbire telefonică Biden – Macron, președintele american încearcă să detensioneze situația, cei doi semnând un comunicat prin care se angajau să demareze un proces de consultări aprofundate. Partea americană se angaja să continue cooperarea în regiunea subsahariană împotriva grupărilor teroriste. Ba mai mult, o deschidere semnificativă era făcută în direcția „unei apărări europene mai puternice și mai capabile, care contribuie pozitiv la securitatea globală și transatlantică și este complementară NATO”. [21]
Efectele neplăcute resimțite în Franța au constituit unul dintre cele câteva semnale de alarmă la ceea ce altfel părea a fi o lovitură strategică dată de cei trei parteneri din AUKUS. În contextul proximității în Pacific a marelui dragon chinez, o ruptură majoră cu un aliat cheie precum Franța – unul cu interese indo-pacifice serioase – nu ajuta prea mult. Constituirea AUKUS a deschis calea consolidării și pentru QUAD (Dialogul de Securitate Cvadrilateral), format securitar ce reunește Japonia, India și din nou Australia, văzut de mulți observatori drept un viitor NATO al Indo-Pacificului.[22]Eșecul strategiei lui Macron în Pacific a repus pe tapet chestiunea marginalizării strategice a UE în competiția SUA-China și, automat, riscul unei declasări a puterilor europene.[23]AUKUS scoate din ecuație Europa în indo pacific, atât strategic dar și economic, un spațiu care este esențial în stabilirea ierarhiei puterilor în secolul XXI.[24] Totodată, eforturile Parisului în ce privește cooperarea cu Londra au fost puse serios la încercare în condițiile în care noua doctrină Global Britain despre care vorbeam anterior, acordă prioritate cooperării cu SUA și cu statele anglo-saxone și nu Franței și UE.[25] De unde se vede că Brexitul a fost doar o mutare de etapă…
Franța – eșec major de evaluare strategică?
Lipsa de credibilitate a reacției franceze la Acordul AUKUS
Răspunsul Franței la acest eșec major de evaluare strategică a politicii sale în zona indo pacifică este, în opinia comentatorilor politici avizați, lipsit de credibilitate. Declarațiile de la Elysee ale lui Macron și apropiații săi prin care aceștia se arată stupefiați de abandonarea de către australieni a contractului cu Naval Group au fost mult prea virulente trădând un teatru diplomatic demn de o cauză mai bună. Graba cu care statul francez a demarat negocieri în vederea parafării de noi contracte pentru Naval Group demonstrează luciditatea minimizării pierderilor. Dovadă seria de acorduri comerciale parafate, renegociate de Naval Group cu Grecia, Argentina, România, Malaesya. La nivel de strategie politică, Macron avea să se reorienteze către bătrâna Europă pe care și-a propus să o reformeze. Retragerea celui mai puternic actor de pe scena europeană – Angela Merkel – avea să-i lase terenul liber ambițiosului bancher francez care, odată reales președinte la Elysee, a pus pe tapet un proiect de reformare a UE dar și crearea unei noi Europe care să cuprindă nu numai țările membre ale Uniunii… Dacă va reuși Macron să devină noul Charlemagne rămâne de văzut.
În ceea ce privește România, istoricul relației cu Naval Group nu este departe de agitația și controversele care au marcat și ”contractul secolului”. Încheiat în 2016, ca și cel cu Australia, contractul cu Naval Group pentru construirea la Șantierul Naval Constanța a ceea ce specialiștii numesc ”corvetă multifuncțională” nici astăzi nu este în derulare. Nu intrăm în amănunte referitor la avatarurile relației România – Naval Group, pentru că întrebarea care se pune și astăzi este cum de a fost posibil pentru Franța un asemenea eșec de proporții care i-a spulberat toate speranțele de supremație, de jucător major în indo pacific?
Chiar de la prima vedere, criza submarinelor Franța – Australia nu era un eveniment imprevizibil. Între Franța, constructorul francez Naval Group și Australia existau diferende serioase referitoare la uriașul contract. În plus, din moment ce presa de la Antipozi vorbea de ceva vreme despre o eventuală renunțare a guvernului australian, nu se poate spune că Franța a fost luată prin surprindere în toamna anului 2021. Fiind vorba nu numai de un simplu contract comercial, ci de un parteneriat strategic între două țări, este greu de crezut că guvernul francez a încasat lovitura în necunoștință de cauză. Asta ar fi însemnat un eșec de proporții al legendarului serviciu de informații francez , Direction Générale de la Sécurité Extérieure. Așadar, criza putea fi prevăzută și guvernul francez avea posibilitatea de a manageria evenimentul, pe cât posibil, în avantajul său.
Cum ar fi putut realiza Franța această schimbare de situație? Să luăm în considerare ipoteza că președintele Macron ar fi fost informat de către Direction Générale de la Sécurité Extérieure de reorientarea strategică a Australiei către SUA, Marea Britanie, ceea ce determina automat iminenta rupere a contractului cu Naval Group. Având în vedere virulența reacției franceze post factum, guvernul de la Paris putea lua în considerare o veche dar eficientă strategie: cea mai bună armă de apărare este atacul. Președintele Macron avea posibilitatea să denunțe înțelegerea înaintea omologului său Scott Morrison, acompaniat de o virulentă campanie în mass media referitoare la ”neseriozitatea” guvernului australian, la faptul că ”se sabotează” singur în a deveni putere regională. Financiar, pierderile ar fi fost aceleași dar ca imagine Franța avea de câștigat. Dar este doar o ipoteză din categoria ce ar fi fost dacă…
A existat însă și un eșec de intelligence, dar la nivelul Serviciului de Informații Militare francez. Naval Group este o companie strategică a Franței în care statul deține controlul. Parteneriatul…să-l numim elegant între Naval Group și Serviciul de Informații Militar, este o realitate care decurge din strategia națională de apărare a Franței. La sfârșitul lunii martie a acestui an, generalul Eric Vidaud, șeful Serviciului militar francez a fost demis din funcție. Oficial, pretextul invocat a fost faptul că nu a anunțat invazia rusă din Ucraina. În realitate, așa cum remarca într-un discurs polemistul Eric Zemmour, candidat la președinția Republicii, adevărata cauză a demiterii generalului Vidauda fost eșecul de intelligence în criza submarinelor. Faptul că demiterea nu a venit imediat, în septembrie 2021 a fost cauzat de necesitatea evitării unui nou scandal care să preceadă campania de realegere a lui Emanuel Macron. Astfel Macron și-a asigurat cale liberă spre câștigarea celui de-al doilea mandat.
Epilog la criza submarinelor Franța – Australia și acordul AUKUS
Trezirea Marelui Dragon în Pacific
Mutarea chinezească în Insulele Solomon
În acordul AUKUS nu este menționat numele Chinei, însă dată fiind regiunea geografică şi tensiunile majore care există între Australia şi China, plus îngrijorările Occidentului faţă de investiţiile Chinei în zona Asia-Pacific, în mod evident această mare putere este vizată de pactul de securitate. [1]Republica Chineză a reacționat violent la parafarea Acordului AUKUS, acuzând trioul semnatar că pune în pericol stabilitatea din indo pacific. Aici trebuie subliniat faptul că diplomația chineză păstrase o tăcere rezervată, anterior, la semnarea contractului Australia – Naval Group și Acordul de parteneriat strategic Australia – Franța. Nu că ar fi fost mai dezirabilă prezența franceză în regiune, dar Franța nu reprezenta un competitor pentru supremația economică și strategică mondială a marelui dragon. Iar politica președintelui Macron față de China a lăsat loc întodeauna pentru înțelegeri ulterioare. Proverbiala diplomație franceză…
După crearea AUKUS, în indo pacific se confruntă doi jucători de anvergură mondială: SUA și China. Răspunsul președintelui Xi Jinping la Acordul AUKUS a fost politica de creare a unei veritabile Armade chineze. La sfârşitul lui 2020, Marina chineză adunase 360 de nave, cu 60 mai multe decât numărul total al navelor din marina americană. După alţi patru ani, Marina Armatei de Eliberare a Poporului va avea 400 de nave de război. Împreună, alianţa AUKUS va putea depăşi numărul de nave chinezeşti numai dacă Franţa va lua decizia să-i sprijine. [2]Problema este…o va face?
În martie 2022, China își stabilește o nouă bază de acțiune în Pacific: Insulele Solomon, stat independent exploatat strategic de SUA după al doilea război mondial. Conform arhivelor publice, între anii 1946-1958, SUA au efectuat 67 de teste de arme nucleare în Insulele Solomon, printre care testele cu bombe cu hidrogen din 1954 de pe insula Bikini au dus la cel mai grav incident de poluare nucleară în zona Pacificului, se spunea la Radio China.[3] În acest context, China semnează un acord de colaborare și parteneriat strategic în vederea amplasării unei baze militare în Insulele Solomon.
„O fantomă plutește în văzduh la Oceanul Pacific. Nu ne referim la China, ci dimpotrivă la noi”, a titrat ziarul britanic „The Guardian”, care critică SUA și Australia că au reacționat prea violent la Acordul-cadru de securitate între China și Insulele Solomon, semnat în 30 martie 2022.[4] Mutarea chinezească în Insulele Solomon relansează bătălia în indo pacific… În acest timp, Franța pare dedicată promovării politicii de reconstrucție a UE. Războiul din Ucraina, propaganda planetară dedicată acestei confruntări plasează, cel puțin pentru jumătate din mapamond, în plan secund, bătălia pentru supremație în Pacific. Niciunul dintre marii lideri ai lumii nu pare să audă, precum generalii romani în marșurile lor triumfale, după legendare victorii ale Romei,o voce care să le repete neîncetat ”Cave ne cadas”.
[1]– https://www.cass-ro.org/prabusirea-constructiei-europene-de-securitate-calculul-geopolitic-sofisticat-din-spatele-aukus/
[2]– https://www.cass-ro.org/prabusirea-constructiei-europene-de-securitate-calculul-geopolitic-sofisticat-din-spatele-aukus/
[3]https://flux24.ro/mutarea-chinezeasca-din-insulele-solomon-radio-china-intre-anii-1946-1958-sua-au-efectuat-67-de-teste-de-arme-nucleare-in-insulele-solomon-printre-care-testele-cu-bombe-cu-hidrogen-din-1954-de-pe-i/
[4]https://flux24.ro/mutarea-chinezeasca-din-insulele-solomon-radio-china-intre-anii-1946-1958-sua-au-efectuat-67-de-teste-de-arme-nucleare-in-insulele-solomon-printre-care-testele-cu-bombe-cu-hidrogen-din-1954-de-pe-i/
[1]Idem ibidem
[2]https://www.politico.eu/article/why-australia-wanted-out-of-its-french-sub-deal/
[3]https://umbrela-strategica.ro/australia-se-gandeste-sa-renunte-la-contractul-cu-naval-group-pentru-noi-submarine-de-atac/#
[4]https://www.rfi.ro/special-paris-137836-franta-fara-contractul%20secolului-criza-diplomatica-intre-canberra-si-paris
[5]Idem ibidem
[6]https://www.rfi.ro/special-paris-137836-franta-fara-contractul%20secolului-criza-diplomatica-intre-canberra-si-paris
[7]https://www.rfi.ro/special-paris-137836-franta-fara-contractul%20secolului-criza-diplomatica-intre-canberra-si-paris
[8]https://umbrela-strategica.ro/australia-se-gandeste-sa-renunte-la-contractul-cu-naval-group-pentru-noi-submarine-de-atac/#
[9]Idem ibidem
[10]https://umbrela-strategica.ro/australia-se-gandeste-sa-renunte-la-contractul-cu-naval-group-pentru-noi-submarine-de-atac/#
[11]https://umbrela-strategica.ro/australia-se-gandeste-sa-renunte-la-contractul-cu-naval-group-pentru-noi-submarine-de-atac/#
[12]Idem ibidem
[13]https://umbrela-strategica.ro/australia-se-gandeste-sa-renunte-la-contractul-cu-naval-group-pentru-noi-submarine-de-atac/#
[14]https://www.rfi.ro/special-paris-137836-franta-fara-contractul%20secolului-criza-diplomatica-intre-canberra-si-paris
[15]Idem ibidem
[16]Idem ibidem
[17]https://umbrela-strategica.ro/australia-se-gandeste-sa-renunte-la-contractul-cu-naval-group-pentru-noi-submarine-de-atac/#
[18]– https://www.cass-ro.org/prabusirea-constructiei-europene-de-securitate-calculul-geopolitic-sofisticat-din-spatele-aukus/
[19]https://www.politico.eu/article/why-australia-wanted-out-of-its-french-sub-deal/
[20]https://www.rfi.ro/special-paris-137836-franta-fara-contractul%20secolului-criza-diplomatica-intre-canberra-si-paris
[21]https://revista22.ro/opinii/stefan-popescu/controversa-submarinelor-testeaza-relatia-transatlantica
[22]https://revista22.ro/opinii/stefan-popescu/controversa-submarinelor-testeaza-relatia-transatlantica
[23]– https://www.cass-ro.org/prabusirea-constructiei-europene-de-securitate-calculul-geopolitic-sofisticat-din-spatele-aukus/
[24]– https://www.cass-ro.org/prabusirea-constructiei-europene-de-securitate-calculul-geopolitic-sofisticat-din-spatele-aukus/
[25]Idem ibidem
[1] Criza submarinelor- https://umbrela-strategica.ro/australia-se-gandeste-sa-renunte-la-contractul-cu-naval-group-pentru-noi-submarine-de-atac/#
[2]Idem ibidem
[3]https://www.politico.eu/article/why-australia-wanted-out-of-its-french-sub-deal/
