A fi scriitor al timpului tău, al timpului lor, a fi scriitor în vremurile de astăzi, vremuri străfulgerate de risc, incertitudini, frică, fericire, zâmbet, viață la limita imposibilului, viață pur și simplu, goana pentru un mâine mai bun, cu recunoaștere și titluri de pagina întâi, este, în ultimă instanță, nebunia luptătorului decis să înfrunte viitorul. Nebunia luptătorului pentru visul iluzoriu al 
nemuririi. Este mult? Este puțin? Sunt bătălii pe care niciodată nu știi dacă le-ai câștigat dar care ți-au dat satisfacția încleștării? Răspunsul scriitorului este invariabil o carte urmată de o alta…și încă una, încă una și tot așa până în amurg… O cruce greu de purtat chiar și de către cei puternici… Puternici precum bunul meu prieten, scriitorul Lucian Ciuchiță pe care l-am întâlnit în acest decembrie cenușiu cu un nou roman care pare să-i redefinească și completeze creația. ”Miracolul din Normandia” este o lectură fascinantă despre soartă, iubire, o poveste de viață, în care forța dragostei poate învinge un destin dureros. O poveste despre miracolul vindecării, între știință și divinitate. Un roman pe care odată ce l-ai început nu te mai poți desprinde din lumea care trăiește, vibrează și luptă în paginile sale. Lumea specială, miraculoasă a scriitorului Lucian Ciuchiță. Lumea unei fascinante povești de dragoste, care nu te poate lăsa indiferent.
”Sunt un scriitor care crede că poate să schimbe ceva în mişcarea haotică a lumii, o biată fiinţă care vrea să transmită un „ecou” în peşteraignoranţei, un Om care îşidoreşte ca Binele să învingă Răul Absolut. Sunt un izvor nesecat de idei, o câmpie plină cu flori sălbatice, un cer împânzit de nori jucăuşi, ca focurile de artificii care spulberă întunericul nopţii; un spirit liber care dansează în jurul focului lăuntric… un simplu Om. Sunt un naufragiat pe o insulă a singurătaţii stilistice, un supravieţuitor al vremurilor moderne, o amintire pentru generaţiile viitoare”.
Așa se definește scriitorul Lucian Ciuchiță, autorul ”Miracolului din Normandia” , un roman pe care nu vreți și nu trebuie să-l ratați. Ci să-l citiți și recitiți căci, deși lansat în plină iarnă, aduce prospețimea și speranța unei primăveri fără de sfârșit.
Iulia Tîlvescu
