Poliția chineză și agenții de securitate au efectuat razii pe străzile din marile orașe din China, Beijing și Shanghai, în care au avut loc proteste masive în weekend și ciocniri cu forțele de ordine, relatează Reuters. Oamenii au fost opriți pe stradă și percheziționați, telefoanele le-au fost controlate pentru a se vedea dacă au acces la rețelele private virtuale (VPN) și la aplicația Telegram, folosite de protestatari pentru a transmite imagini de la manifestații. Sunt cele mai ample mișcări de protest înregistrate în China, iar sloganurile protestatarilor sunt îndreptate nu doar împotriva măsurilor dure anti-Covid, ci și împotriva liderului Xi Jinping și a partidului comunist. Protestatarii au scandat ”libertate” iar în zeci de campusuri universitare s-a strigat și ”Jos comunismul” și ”Ridicați-vă, voi cei care nu vreți să deveniți sclavi!”. Devine din ce în ce mai clar că realegerea lui Xi Jinping în funcția de Secretar General al Partidului Comunist Chinez nu a convenit tuturor celor care fac parte din elita de la Beijing, iar asemenea mișcări de protest, izbucnite în pofida strictului control al securității și poliției chineze, au ca țintă destabilizarea liderului și schimbarea oarecum forțată a acestuia prin crearea unui haos controlat. Mișcarea este însă extrem de periculoasă dacă ținem cont că antrenează mase enorme de oameni care s-au săturat nu doar de restricțiile anti-Covid ci și de cele impuse de regimul comunist. În plus, conducerea Chinei se confruntă cu schimbarea de mentalitate a tinerei generații mult mai conectată la ceea ce se întâmplă pe plan mondial și mult mai obișnuită cu relațiile economice de piață decât generațiile anterioare. La toate astea se adaugă faptul că există o clasă a tinerilor care provin din familiile cu bani, pentru care ideologia nu mai înseamnă mare lucru și pentru care viața mondenă și obișnuința cu luxul au devenit indispensabile. Culmea este că elita aceasta provine mai ales din părinți cu funcții sus-puse în aparatul de stat, în servicii sau în armată, dar și din elita financiară și de business strâns conectată la afacerile internaționale. Pentru ei, China poate fi măreață și altfel, nu neapărat prin ideologia învechită a partidului unic. China a cunoscut o dezvoltare puternică nu doar ca stat, luat în ansamblu, ci și la nivel de individ, fapt cunoscut dar neglijat de liderul XI. Acesta a forțat elita de partid să îl accepte pentru încă 10 ani, ceea ce i-a făcut pe cei din eșalonul second, care își așteptau rândul la preluarea puterii, să își piardă răbdarea. Nici elita din armata chineză nu este dispusă să își urmeze orbește liderul într-o confruntare cu Occidentul, și să-și piardă banii din conturile occidentale, obținuți desigur prin corupția de stat care domnește la Beijing la fel de mult ca și la Moscova. Așa că acapararea puterii de către Xi începe să fie contestată nu în mod direct, pentru că s-ar plăti imediat cu viața, ci prin încurajarea subtilă a unor ample mișcări de protest care să-l forțeze pe lider să abandoneze puterea înainte de a scăpa de sub control o masă de câteva miliarde de oameni, ceea ce ar însemna de fapt prăbușirea nu numai a actualului sistem ci și a Chinei ca potențial candidat la funcția de lider mondial.
