VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și director al Centrului pentru Studiul Relațiilor Externe ale UE și ordinii globale (Centrul EUXGLOB, UBB). Este expert evaluator al Comisiei Europene în domeniul relațiilor internaționale, conducător de doctorate și coordonatorul programului de master în Relații internaționale, politică externă și managementul crizelor. A publicat 20 cărți, în România și în străinătate, ca autor unic, coautor, editor sau co-editor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto.
Văd mult entuziasm în presă și pe rețelele sociale pe seama Declarației celor 9 președinți din Europa Centrală și Est (state membre ale NATO) care susțin, în principiu, Ucraina și aspirațiile acesteia de aderare la Alianța Nord-Atlantică. Desigur, este bine că a apărut această declarație promptă, în favoarea Ucrainei. Un pic de încredere și speranță nu strică. La o privire mai atentă, Declarația nu este însă chiar ceea ce avea nevoie Ucraina. Există o diferență de nuanță. Importantă. Ca să explic pe scurt, Declarația face referire și reiterează poziția adoptată la Summitul NATO de la București, din aprilie 2008, conform căreia „NATO welcomes Ukraine’s and Georgia’s Euro-Atlantic aspirations for membership in NATO. We agreed today that these countries will become members of NATO…. Foreign Ministers have the authority to decide on the MAP applications of Ukraine and Georgia.” Adică, Ucraina și Georgia aveau/au porțile deschise spre NATO și vor putea adera în viitor. Nu se știe când. Era o poziție de PRINCIPIU, care în realitatea a fost un REFUZ contextual pentru cele două state post-sovietice, o mare greșeală și o mare nedreptate care li s-a făcut. Ucraina și Georgia ar fi trebuit INVITATE să adere la NATO la Summitul din 2008. Nu ar mai fi fost invadate de Rusia… Dacă doreau să fie clari și fermi, cei 9 nu se limitau acum la a face referire la decizia de principiu a NATO din 2008, care, de fapt, a fost un REFUZ AL NATO față de propunerea SUA de a discuta invitarea atunci a celor două state est-europene. Germania și Franța s-au opus iar poziția finală a fost un compromis slăbuț și o abandonare a Ucrainei și Georgiei în mâinile criminale ale Rusiei. Referitor la Declarația celor 9, era mai simplu să declare că susțin pur și simplu INVITAREA Ucrainei să adere la NATO, adică ceea ce a cerut Kievul acum. Pare doar o diferență de nuanță, dar este importantă. Una este să susții un principiu (valabil și peste 10-20-30 de ani), alta este să susții o decizie efectivă care trebuie adoptată acum – DA sau NU. Cei 9 vor să pară curajoși și fermi, dar o dau cotită și, de fapt, se vede că nu vor să îi supere ce cei mari, al căror cuvânt va fi decisiv, deci se feresc să spună dacă susțin INVITAREA UCRAINEI ÎN NATO. Războiul de eliberare a teritoriilor ocupate de Rusia trebuie să fie purtat până la eliberarea Ucrainei și înfrângerea Rusiei. Se știe că Occidentul nu dorește însă intrarea în război cu Rusia și de aici reticențele de a primi Ucraina în Alianță, conferindu-i garanții de securitate.
(preluare de pe facebook)
