Pe 23 aprilie 1991, Ucraina semna alături de Rusia, Belarus, Kazahstan, Azerbaijan, Uzbekistan, Kirghizstan, Turkmenistan și Tadjikistan, Acordul ”9 + 1”, de fapt un nou tratat unional care prevedea ca respectivele foste republici sovietice să devină republici independente, dar cu armată comună, politică externă comună și un singur președinte. În acea primăvară, basarabenii boicotau referendumul lui Gorbaciov alături de statele baltice, Georgia și Armenia. Pe 24 august 1991, Kievul își proclamă independența și după numai trei luni (halal consecvență!) organizează un alt referendum, pentru data de 1 decembrie 1991, pentru a ieși din Acordul ”9 + 1” semnat în aprilie și pentru a-și alege propriul președinte, deci pentru ca ucrainenii să devină realmente independenți. România se afla la începutul său democratic. Parlamentul României, ales pe 20 mai 1990, dominat clar de foștii nomenclaturiști din eșaloanele inferioare ale fostului PCR, reuniți în FSN sub zâmbetul moscovit al lui Ion Iliescu, era la începuturile sale legislative. Cu toate acestea, intelectualii din PNTCD și PNL reușesc în 1991 să obțină sprijinul colegilor lor din FSN pentru adoptarea unui text românesc de o valoare excepțională mai ales în condițiile războiului actual din Ucraina și mai ales a referendumurilor organizate de Vladimir Putin în regiunile Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie. În noiembrie 1991, Parlamentul României a salutat dorința Kievului de a ieși din Tratatul Unional și de a-și făuri propriul stat, dar (atenție!!!) fără a organiza referendumul respectiv în teritoriile românești rupte cu forța de la România de către Uniunea Sovietică. Textul Declarației Parlamentului României din 28 noiembrie 1991, publicat în Monitorul Oficial, trebuia să fie ”piatra filosofală” a tratatelor semnate mai târziu cu Federația Rusă și cu Ucraina. Nu a fost așa, trădarea națională a liderilor de atunci arunca în prăpastia istoriei durerea și visurile a milioane de români. Dar să revenim la admirabilul text românesc adoptat de către Parlamentul României în 1991, pe care îl redăm integral, pentru ca generațiile născute după 1990, mai ales cei tineri, să cunoască adevărul și să poată face conexiunile de rigoare cu situația de acum.
DECLARAȚIA
Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991
- Parlamentul României a luat cunoștință de hotărârea autorităților de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991, un referendum asupra independenței Republicii Ucraina.
Profund atașat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și ale popoarelor de a-și hotărî soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităților ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independența Republicii Ucraina.
Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfășoare și pe teritoriile românești – Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin, precum și județele din sudul Basarabiei – Parlamentul României declară solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul Țării, iar Pactul Ribbentrop – Molotov a fost declarat nul și neavenit, ab initio, de U.R.S.S.,la 24 decembrie 1989, și de Parlamentul României la 24 iunie 1991.
Desigur, este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independența sa, dar ACEST REFERENDUM NU POATE AVEA VALABILITATE ÎN PRIVINȚA TERITORIILOR ROMÂNEȘTI ANEXATE ABUZIV DE FOSTA URSS, TERITORII CARE NU AU APARȚINUT NICIODATĂ UCRAINEI ȘI SUNT DE DREPT ALE ROMÂNIEI.
- Parlamentul României reiterează atașamentul față de prevederile Actului Final al Conferinței C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificării frontierelor pe căi pașnice, diplomatice.
- Parlamentul României declară solemn că referendumul organizat de autoritățile de la Kiev în teritoriile românești incorporate cu forța în cadrul U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin. Precum și în județele din sudul Basarabiei – este nul și neavenit, precum și consecințele acestuia.
- Parlamentul României cere parlamentelor și guvernelor tuturor statelor care vor recunoaște independența Ucrainei să declare expres că această recunoaștere nu se extinde asupra teritoriilor românești menționate.
- Parlamentul României se pronunță pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinării, împreună, a problemelor stabilirii unor relații de bună vecinătate și colaborare între România și Ucraina și invită, în acest scop, o delegație parlamentară ucraineană să efectueze o vizită la București, cât mai curând posibil.
- Parlamentul României solicită Guvernului să înceapă de urgență negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S.
Această Declarație a fost adoptată de Parlamentul României în ședința din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.
Președintele Senatului Președintele Adunării Deputaților
Academician Alexandru Bîrlădeanu Marțian Dan
București, 28 noiembrie 1991
Ce filă frumoasă de istorie! Și câtă trădare a urmat! O Românie trădată din interior, și vândută din exterior! Am întrebat un fost prim-ministru român ce ar fi fost atunci, în 1990, dacă Bucureștiul răspundea afirmativ la cererea basarabenilor de a se face unirea cu Țara, iar răspunsul a fost: ”În istorie nu există ”DACĂ”! Totuși, întreb: ”DACĂ” nu ar fi existat trădătorii de NEAM și ȚARĂ. și ”DACĂ” la momentul anilor 1990, cancelariile occidentale, în frunte cu renumitul Secretar de Stat american James Baker, ”genialul” artizan al înțelegerilor cu Rusia acelor ani, ar fi reparat greșeala istorică de a-i fi lăsat lui Stalin teritoriile românești mai sus-menționate, iar o Românie în NATO le avea acum, care ar mai fi fost poziția actuală a lui Putin și a Rusiei? Nu, în istorie nu există ”DACĂ” dar există lecțiile care pot fi învățate pentru a nu se repeta. Iar lecția este valabilă și pentru ce înseamnă acum, dar mai ales pe viitor, Ucraina. În ceea ce privește faptul că România este consecventă, s-a demonstrat prin faptul că nu am recunoscut și chiar am condamnat referendumurile organizate de ruși în Ucraina. Că oricum nu-i ajută, nici pe unii, nici pe alții. Este așa, pentru a fi cu conștiința curată în fața unora cu conștiința murdară.
