În luna martie a anului 2015, Partidul Rodina din Rusia, partid apropiat de Vladimir Putin, reunea la Sankt Petersburg reprezentanți ai partidelor de extremă dreapta din Europa. Era evenimentul care avea să pună bazele creșterii influenței politice în Europa a acestor formațiuni neonaziste, ca o contrapondere la politica partidelor tradiționale de a se depărta de Rusia și de a o supune sanțiunilor internaționale după anexarea Crimeii în 2014. Era mișcarea care avea să-l plaseze pe Dmitri Rogozin, fondator al Partidului Rodina, la masa scenariștilor FSB și SVR prin care se lucra la divizarea Europei și la aducerea la putere a unor formațiuni politice prietenoase cu Kremlinul. Ca ideologie comună li s-a propus idioților utili de extremă dreaptă din Europa ”apărarea valorilor tradiționale familiale” la care făcea apel liderul de la Kremlin, precum și ”apărarea identității naționale” a statelor din care proveneau. ”Acest forum a pus piatra de temelie a noii lumi pe care suntem obligati să o construim” u afirmat atunci Fiodor Birukov, unul dintre reprezentanții Partidul Rodina, ca ”tribună comună contra amenintarilor suveranitatii si identității naționale”. Opera lui Alexandr Dughin, prin care anunța ciocnirea între America și Rusia, lupta între civilizația mărilor, reprezentată de SUA, și cea a pământului, a continentelor, reprezentată (cum altfel???) de Rusia, a fost pusă la temelia acestei noi construcții care viza direct dreapta europeană, partidele de stânga fiind deja parcă în largul buzunar al Kremlinului. Profesorul Mitchel A. Orenstein, unul dintre cei mai buni specialiști americani în problematica rusă, din cadrul Universităților Boston și Harvard, avertiza încă din 2014 că ”partidele europene de extremă dreapta au motive să-l iubească pe Putin. Primul motiv ar fi de ordin ideologic, iar al doilea – strategic. În primul rând, Putin are o abordare naţionalistă a politicii interne şi externe, şi este, prin urmare, un aliat cu greutate al acestor partide. Apoi, acestea au în comun cu Putin faptul că sunt radical antieuropene, ceea ce îi transformă în parteneri naturali… Obiectivul Kremlinului este cel de a destabiliza UE din interior. Aceste partide, chiar şi minoritare în sânul Parlamentului European, pot fi utilizate în acest scop. Prezenţa lor la Bruxelles va constitui o propagandă directă pentru Putin, asigurându-i relaţii în UE”, avertiza în urmă cu opt ani profesorul American Mitchell A.Orenstein. Dar cancelariile occidentale nu l-au auzit, așa cum nu i-au auzit nici pe analiștii români sau baltici, cunoscători ai spațiului rusesc și a mentalității imperiale a conducerii de la Moscova. Revenind la întâlnirea extremiștilor de dreapta ruși și europeni de la Sankt Petersburg, trebuie să mai menționăm că teoriile lui Dughin și drapelul rusesc ridicat la luptă împotriva decadentului Occident au fost suficiente pentru cei peste 130 de reprezentanți ai extremei drepte europene care au semnat și un program comun în acest sens, semnăturile lor fiind folosite ulterior pentru deschiderea bugetului federal al Rusiei pentru una dintre cele mai vaste operațiuni rusești de manipulare. Jucători de șah dar și bine instruiți în țările occidentale împotriva cărora trebuiau să declanșeze enorma operațiune de manipulare a electoratelor, ofițerii serviciilor de informații rusești, fie că vorbim de componenta externă a FSB, fie de SVR sau de GRU, știau că fără a finanța aceste mișcări, fără a cumpăra influență în mass media occidentală sau pe rețelele de socializare, nu se va putea realiza mai nimic. Și atunci a fost folosită ”poarta” moldovenească către băncile europene, într-o operațiune financiară greu de imaginat pentru o minte vestică. ”Poarta” respectivă fusese deschisă în 2010 pentru finanțarea unor operațiuni externe ale serviciilor secrete rusești. Bani din unele bănci rusești au fost convertiți în dolari, trecuți prin banca moldovenească ”Moldincombank” și au reușit să ajungă în conturi deschise în 96 de țări ale lumii. Se vorbește de 22 de miliarde de dolari ”spălați” dar un raport al Transparency International Moldova precizează suma de 70 de miliarde de dolari. În raport se menționează: ”În scopul transferării fondurilor din Rusia, autorii au deschis cel puțin 21 de companii off-shore, înființate în Regatul Unit al Marii Britanii, Cipru și Noua Zeelandă. Schema a funcționat după cum urmează: Compania off-shore A a emis un bilet la ordin către Compania off-shore B, fără a transfera bani reali; 2. Biletul la ordin era avizat de companiile rusești care intenționau să spele fondurile, creând astfel o datorie falsă. Același bilet la ordin a fost, de asemenea, avizat de un cetățean moldovean, a cărui identitate fusese furată de făptași. Folosind această schemă ingenioasă cu bilete la ordin, organizatorii au solicitat rambursarea datoriilor false în instanțele judecătorești din Moldova. Deoarece datoria nu a fost contestată de niciuna dintre părți, ordonanţele judecătorești au fost pronunțate fără convocarea părților în termen de 5 zile de la depunerea cererii de creanță. În baza acestor ordonanţe judecătorești ilegale, companiile rusești au transferat banii către băncile din Moldova, în numele unui executor judecătoresc numit de instanța judecătorească. Ulterior, cea mai mare parte din fondurile spălate a fost transferată în continuare către Trasta Komercbanka din Letonia, în interiorul UE. Tranzacțiile ulterioare de la o bancă comercială dintr-un stat membru al UE nu au trezit suspiciunea altor bănci occidentale. Banii au ajuns la 5140 de companii din 96 de țări”. Este interesantă și prezența lui Igor Putin, văr al lui Vladimir Putin, în Consiliul de administrație al Russkii Zemelnyi Bank, o bancă rusească implicată profund în operațiune. Desigur, componenta infracțională a spălării banilor a fost cercetată de polițiști din întreaga lume, care nu au reușit încă să găsească urma a 50 de miliarde de dolari. Restul… Restul ar putea fi găsiți în afaceri ale unor apropiați ai liderilor de extremă dreapta din Europa și chiar din SUA. Doar astfel, prin fonduri enorme obținute de aceștia din Rusia, se poate explica dragostea fățișă a unor lideri europeni față de Putin și față de Rusia, chiar riscând la rândul lor să devină ținta sancțiunilor internaționale. Iar lista prietenilor Kremlinului este interesantă dacă facem legătura cu cele 70 de miliarde de dolari care au dispărut din Rusia și din care s-a mai dat de urma a doar 22 de miliarde. În 2016, într-un raport al serviciilor cehe de informații BIS, citat de www.euractiv.ro, se preciza: ”Rusia construiește o structură similară cu cea a Internaționalei Comuniste” (Comintern). În perioada sovietică, Moscova avea contacte prin Comintern cu comuniștii din străinătate pentru a-și exercita în Occident și pentru a furniza informatori serviciilor secrete sovietice. Spre deosebire de era sovietică, Moscova și-a îndreptat atenția spre formațiunile de dreapta, nu de stânga. Strategia rusă se bazează pe ideologia expansionistă a lui Aleksandr Dughin”, se menționa în raportul serviciilor cehe de informații. Nu știm cu cine ar trebui să începem lista prietenilor lui Putin. Cu premierul maghiar Viktor Orban, cu cei trei câștigători ai alegerilor parlamentare din Italia, Silvio Berlusconi, Matteo Salvini și ultima scoasă din ”jobenul” politicii italiene, Giorgia Melloni? Cum să uităm vizitele lui Putin la reședințele de lux ale lui Berlusconi, sau de Matteo Salvini oponent ferm al sancţiunilor împotriva Rusiei, cel care a fost primit de Putin la Kremlin în 2014 după anexarea de către Rusia a Crimeii. Cu acea ocazie, Salvini a numit Moscova „partenerul natural al Europei” şi partidul lui Putin „Rusia Unită”, o „organizaţie soră”. De altfel, Salvini s-a și pozat în Crimeea cu steaguri ruseşti dar şi în Piaţa Roşie, purtând un tricou cu chipul lui Putin. Despre cine să mai vorbim din listă? De Marine Le Pen nu mai are rost, fiind cunoscută dragostea tatălui ei și a ei față de Rusia. Ah, să nu-l uitîm nici pe artizanul ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, Nigel Farage, un răsfățat al posturilor de televiziune rusești, care este convins și acum că ”Putin este genial”. De nemți nici nu mai vorbim, fiind celebru cazul cancelarului Gerhard Schroder care din fruntea guvernului german a trecut direct în solda Gazprom (a demisionat de acolo abia la finele lunii mai 2022). Nu trebuie să-i uităm și pe înfocații susținători și chiar apropiați ai lui Donald Trump, instruiți la Moscova și chiar prezenți la conferința din 2016 de la Sankt Petersburg, Jared Taylor (SUA),autor al cărții „White Identity”, și Nathan Smith, autointitulat „ministru de externe” al Texasului rupt de SUA. Am scris mult despre alții și mai puțin despre prietenii din România ai lui Putin. Este de ajuns să vă amintiți de ceea ce ați văzut pe micile ecrane în primele zile ale războiului declanșat de Rusia în Ucraina și te apucă nu doar scarba ci și îngrijorarea față de numărul mare de posturi de televiziune prorusești și de idioți utili din rândul clasei politice care jurau atunci că în câteva zile Putin îi rade pe ucraineni de pe fața pamântului. Există desigur și o listă a prietenilor lui Putin care cuprinde nume sonore nu doar din politică ci și din rândul clericilor precum și din administrația centrală și locală. Da, Putin are prieteni loiali peste tot, loiali mai ales miliardelor de dolari împrăștiate de serviciile secrete rusești în toată lumea pentru a-și cumpăra surse, agenți de influență și, în consecință, aliați. Dar știți că există o lege a compensației, în care câștigul obținut într-o parte este echilibrat cu o pierdere suferită în altă parte. Cum este și cazul lui Putin! Spune multe bucuria pe care nu a putut să o ascundă purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov, la aflarea rezultatelor de la alegerile din Italia: ”suntem pregătiţi să salutăm orice forţă politică capabilă să iasă din curentul dominant plin de ură faţă de ţara noastră şi să fie mai constructivă în relaţiile cu ţara noastră”. Da, Putin a câștigat Italia! Dar mai mult ca sigur a pierdut Rusia!
