Moțiunea simplă „Ministru. Dezastru. Educaţie fără viitor”, iniţiată de USR împotriva ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, a fost repinsă, marți, în Camera Deputaților. Potrivit preşedintelui Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, numărul voturilor favorabile moţiunii a fost mai mic decât numărul semnăturilor de susţinere a demersului. Moţiunea simplă a picat cu 139 de voturi contra, o abținere și 40 de voturi pentru, în condiţiile în care lista de susţinere avea 52 de semnături ale deputaţilor USR.
În demersul lor, parlamentarii USR au l-au catalogat pe Sorin Cîmpeanu drept „un ministru care, alături de patronul programului fantomă «România educată», a lovit la temelia învățământului românesc”. „Depunem moțiune simplă împotriva ministrului Sorin Cîmpeanu, ministrul «România anti-educată», în mandatul căruia 40.000 de elevi nu s-au înscris la BAC și a crescut rata de abandon școlar. Sorin Cîmpeanu este ministrul care protejează plagiatele și pe plagiatori, în loc să fie un gardian al integrității academice. Îl vom chema pe ministrul Cîmpeanu în fața Parlamentului, sper să nu se sustragă controlului parlamentar, așa cum au făcut colegii săi de Guvern, Sorin Grindeanu și Lucian Bode”, arată liderul interimar al USR, Cătălin Drulă, într-un comunicat transmis presei.
Conform USR, în mandatul ministrului Sorin Cîmpeanu, Educația a ajuns să primească doar 2,28% din PIB, unul din cele mai mici procente din ultimii 30 de ani și cu mult sub ținta de 6% prevăzută în Legea Educației Naționale.
În studiul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, publicat în ianuarie 2022, se arată că performanța educației românești a stagnat la un nivel scăzut în ultimii ani și riscă să se deterioreze și mai mult, din cauza crizei coronavirusului SARS-CoV-2. Conform analizei, întărirea nivelului de educație este esențială, dar greu de realizat în lipsa unei creșteri a nivelului de finanțare în domeniu și de acțiuni care să vizeze probleme foarte diverse, de la digitalizare, la învățământul vocațional, reducerea inegalităților și a abandonului școlar.
Analiza OCDE, pe site edupedu.ro, aici: https://www.edupedu.ro/educatia-romaneasca-sub-bisturiul-ocde-intr-o-analiza-economica-a-situatiei-din-tara-stagnare-la-un-nivel-redus-in-ultimii-ani-nivelul-analfabetismului-ar-putea-creste-romania-educata/
Concluzia deloc încurajatoare a analizei economice realizate de OCDE îşi are confirmarea în „Raportul național privind nivelul de literație în România”, realizat de Platforma Digitală pentru Îmbunătăţirea Performanţelor Şcolare, împreună cu alte șapte organizații nonguvernamentale şi dat publicităţii în luna mai, anul acesta.
Din studiul la care au participat 47.000 de elevi din clasele I-VIII, din mediul urban şi din cel rural, rezultă că doar un elev român din zece înțelege un text la o citire cu atenție, iar 42% intră în categoria analfabetism funcțional. Asta înseamnă că aceşti ccopii nu pot să interpreteze o informație sau să vină cu o idee proprie. Un procent de 47% dintre elevii claselor I-VIII se încadrează la nivelul „minim funcţional” al literaţiei şi doar 11% dintre elevii testaţi au obţinut cel mai bun rezultat, încadrându-se la nivelul „funcţional”. Asta înseamnă că doar aceşti elevi au dovedit că au capacitatea de a localiza, înţelege şi sintetiza informaţia dintr-un text scris.
Raportul integral privind nivelul de literație în România, aici: https://cdn.edupedu.ro/wp-content/uploads/2022/05/Raport-literatie-2022.pdf
Ca o concluzie, cu trimitere, în special, la calitatea îndoielnică a şcolii româneşti actuale, care scoate analfabeţi funcţionali pe bandă rurantă, preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, nota într-un mesaj transmis pe rețelele de socializare:
„Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină? Educația fizică s-ar salva, totuși, dar semnificația maximei latine „minte sănătoasă în corp sănătos” s-ar pierde.
Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt nici un fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei – vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu.
În esență, opoziția dintre planurile de învățământ considerate clasice și aplicate încă (în oarecare măsură) astăzi și programele școlare propuse recent este una falsă, aparentă. Contrapunerea, de exemplu, a istoriei față de protecția mediului este total lipsită de logică, fiindcă cele două realități se completează și, uneori, se suprapun. Cunoașterea prezentului oamenilor care au trăit în trecut (adică învățarea istoriei) înseamnă pentru orice elev dobândirea experienței de viață, în cadrul căreia intră și protejarea planetei, a apelor, a pădurilor, a aerului.
La istorie se învață cum și de ce a început poluarea mediului, când s-au văzut primele semne negative, ce măsuri s-au luat, unde s-a ajuns până astăzi cu tulburarea echilibrului natural.
La fel se întâmplă cu toate celelalte „educații” propuse așa de imperativ: educația „sexuală” începea odinioară de foarte timpuriu, în familie și în școală, încă de când elevul de clasa a cincea învăța la botanică înmulțirea plantelor, a celulelor, apoi la zoologie, înmulțirea animalelor, la anatomie, înmulțirea omului; tot aici se dobândesc și cunoștințele elementare de igienă.
Adaptarea omului la viața curentă pe care o trăiește nu s-a făcut niciodată prin discipline practice care să le excludă pe cele considerate „teoretice”, ci prin teorie serioasă care să explice bine viața cotidiană. De aceea, a spune că matematica este inutilă, fiindcă elevii nu vor folosi niciodată în viață integralele sau limitele este un nonsens. Matematica este prezentă în toate fibrele omului contemporan, în toate evenimentele vieții cotidiene, dar ea trebuie studiată în școală ca să poată fi folosită. Altminteri devin problematice chiar măsurarea unui teren, exprimarea unui procentaj, regula de trei simplă sau transformarea hectarelor în kilometri pătrați. Veți spune că toate astea le face acum computerul. Fals! Le face omul cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci omul contemporan a ajuns deja un mecanism, încetând să mai fie om.”
