Peter Zeihan este un geopolitician american, autor al mai multor cărți și fost analist de geopolitică la Stratfor, agenția inființată de George Friedman. În analizele sale, examinează tendințele din domeniile politic, economic și social, pe baza cărora face predicții.
Există nouă așa-zise porți de acces prin care Rusia a fost invadată de-a lungul istoriei sale. Opt dintre ele au fost pierdute de Rusia în urma prăbușirii imperiului sovietic. Prin cuceririle teritoriale, Kremlinul caută să redobândească controlul asupra acestor porți. Rusia suferă un declin din mai multe puncte de vedere și riscă să intre în colaps. Din acest motiv, dacă nu ar fi atacat Ucraina acum, ulterior ar fi fost prea târziu. În cazul în care Ucraina va fi cucerită, urmează Republica Moldova și țările baltice, apoi Polonia și România. Occidentul trebuie să facă tot ce îi stă în putere pentru a preveni aceasta, susține Peter Zeihan, analist american de geopolitică, într-un interviu cu Jordan Harbinger.
Ce vrea Rusia în Ucraina
Trebuie să aruncăm o privire asupra hărții topografice a spațiului rusesc în Europa ca să avem idee despre ce urmăresc rușii. Rusia a fost invadată de aproximativ 50 de ori în istoria sa și toate invaziile au venit prin una din cele nouă teritorii de acces (gateway teritories), care leagă fostul spațiu sovietic de restul lumii: poarta poloneză, poarta basarabeană – acestea sunt două din cele mai mari și sunt, din nefericire pentru ucraineni, în capătul celălalt al Ucrainei față de Rusia. Scopul final al lui Putin este să astupe toate aceste nouă porți. Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, controlul rușilor a scăzut de la nouă porți de acces la una singură, și puțin câte puțin, cu conflictul kazah, cu Nagorno-Karabah, cu războiul din Georgia și cel din Crimeea, rușii au adunat fragmente din aceste teritorii pentru a bloca porțile de acces. Dacă vor obține Ucraina în întregime, vor acoperi doar încă două porți de acces. Aceasta înseamnă că povestea nu se termină cu Ucraina, este doar mijlocul poveștii. Va fi un alt război după acesta. Așadar, geografia ne explică mobilul războiului. Acum, cauza este demografia. În Rusia, clima este teribilă, ceea ce îngreunează considerabil viața pentru că râurile nu circulă în direcția potrivită, iernile sunt lungi și aspre, civilizația așa cum o gândim noi este foarte scumpă și rușii nu au modalități naturale de a genera capital propriu. Au folosit mereu forța brută și a fost nevoie de Stalin pentru a industrializa ceea ce a era atunci Uniunea Sovietică. Dar aceasta a avut o consecință. Dacă muți oamenii de la sate în orașe, copiii se transformă din forță de muncă ieftină în piese de mobilier mobile, zgomotoase și scumpe, iar nașterile de copii se împuținează. Astfel, Rusia, de-a lungul a două generații, a ajuns de la șapte copii per familie la sub doi în prezent. Iar asta era înaintea de declinul maxim, atins în perioada post-sovietică. Acum natalitatea este la aproximativ 1,4 (copii per femeie). Generația care s-a prăbușit demografic în anii ’90 este acum atât de redusă numeric, încât atunci când vine rândul lor să aibă copii, nu se vor întâmpla prea multe lucruri. Așadar, acesta este ultimul an în care Rusia are la dispoziție un segment destul de numeros de populație între 20 și 30 de ani, ca să poată avea o armată pe bază de înrolare obligatorie. Dacă mai așteaptă, rușii vor avea dificultăți în controla propriile teritorii, darămite să lupte cu vreun agresor extern. Deși nimeni nu se așteaptă la un război în viitorul apropiat în sensul invadării Rusiei de altă țară, rușii știu că dacă nu întreprind o invazie acum, în viitor vor fi de partea perdantă, indiferent ce balanțe de putere vor fi. Noi (americanii) avem practic o întreagă emisferă la dispoziția noastră. Cei mai buni prieteni ai noștri sunt canadienii, la nord, cea mai integrată economie cu a noastră este Mexic, acum cel mai mare partener economic și al doilea cel mai mare partener al nostru din punct de vedere demografic. Rusia n-a fost niciodată așa. Rusia are graniță cu o duzină de țări care, toate, au atacat Rusia, la un moment dat, în trecut. (….)
Sănătatea rușilor: nu toți sunt alcoolici
Rușii, nu vreau să spun că sunt toți alcoolici, dar poți cumpăra vodca dimineața la metrou ca să te încălzești. Ideea că vodca rezolvă toate problemele este puternic înrădăcinată în societatea rusă. Într-o zonă cu climă cu ierni lungi și puțin soare ca Rusia, dieta lor nu conține multe fructe și legume, în schimb, consumă multe grăsimi saturate și o mulțime de heroină. În termeni per capita, Rusia este a doua cea mai dependentă de droguri țară din lume. Din cauză că sistemul de sănătate nu mai acoperă pătura săracă, rușii au și una dintre cele mai mari rate de tuberculoză din lume. Probabil, unul din patru ruși poartă bacteria TB, sub formă de bacil. Nu este vorba de tuberculoza pe care o cunoaștem în Statele Unite, este o formă rezistentă la medicamente. Vorbim despre nevoia de doi ani de antibiotice la costul de câteva mii de dolari per persoană pentru a scăpa de ea, iar oamenii pur și simplu nu au bani pentru asta. În ce privește HIV-ul, Rusia era una dintre cele mai infectate țări din lume, după care s-a încetat colectarea datelor. Prin urmare, nu avem o aducere la zi a situației despre infectarea cu HIV de 15 ani, dar pe atunci, părea că o cincime din populația de vârstă reproductivă era expusă, însă nu știm datele exacte.
Distrugerea educației
În anii 1980, în special după 1983, rușii se confruntau cu o criză strategică și cu una financiară, simultan. Prin urmare, pentru a rezolva problema strategică, era nevoie să facă un fel de pace cu Statele Unite. Au cheltuit peste măsură timp de 30 de ani și au rămas fără bani. Nu au putut tăia banii de la armată deoarece nu au vrut cu adevărat pace, n-au tăiat de la facilitățile nucleare deoarece nu voiau pace, n-au putut tăia producția de petrol și gaze naturale deoarece era singura lor sursă de venit, așadar au tăiat bugetul pentru educație. În Rusia, sistemul educațional este diferit de cel din SUA. Aici (în SUA) te duci la liceu, faci facultate, începi să muncești și câștigi bani din prima zi, cu puțin noroc. Dar în Rusia se practica o instruire tehnică la nivel de liceu, apoi devii ucenic și ai o perioadă de noviciat de de 5-6 ani înainte de a-ți lua o slujbă de adult, fie vorba de contabil, inginer sau altceva. Instruirea tehnică la nivel de liceu s-a prăbușit în jurul anului 1985, ceea ce înseamna că nu aveai pe cine să iei ca ucenic, direct din liceu, era nevoie să îi instruiești suplimentar. Așadar, forța de muncă s-a împuținat foarte mult, iar sistemul educațional n-a fost niciodată reparat. În timpul colapsului post-sovietic, aproape totul a fost anulat în eduație, iar acum cel mai tânăr grup de oameni care a beneficiat de acea instruire tehnică și a făcut ucenicie și efectiv a avut locuri de muncă pentru adulți, se apropie acum de 60 de ani. În acest punct este mult prea târziu pentru a repara lucrurile. (…) De asemenea, două milioane de muncitori s-au mutat în afara țării după colapsul sovietic. Toți erau tineri și instruiți. Și probabil au fost în jur de un sfert de milion de ruși care au plecat în timpul războiului din Ucraina, care, iarăși, sunt tineri și instruiți și sunt în mod categoric de neînlocuit. Peste 1-3 ani și rușii vor fi nevoiâi să facă niște alegeri foarte concrete cu privire la ce să renunțe. Petrol, gaze naturale, producția de alimente, componenta militară, forțele de artilerie, ei nu pot să le mențină pe toate acestea în stare de funcționare. (…)
(Va urma)
